Aprecierea. Sau cum isi bate lumea pula de tine si tu esti prost si taci.

Rant-ul zilei. Ca si asa nu am altceva mai bun de facut, ca pula calului. Zic de acum. O sa injur. Mult. Da' oricum nu veniti voi aici sa ma vedeti pe mine purtandu-ma exemplar. Ca pana mea. Asa ca, fara prea multe prezentari, e timpul sa ploua cu mui.

Deci. Am o problema cu oamenii prosti. In principiu. Am o mai mare problema cand sunt luat eu de prost. Dar cea mai mare problema o am atunci cand imi dau seama ca eu sunt prost. Atunci ma apuca spumele, grav. Ca azi. Asa, gen, de mijloc de saptamana.

Si am o problema atunci cand faci ceva pentru cineva, si acea persoana prefera sa-si bata pula de tine. Nu caut in puii mei aprecieri, statui si memorandumuri scrise. Nu caut nici macar un acatist. Sau sa-ti mai aduci aminte de mine dimineata. Da' macar, in puii mei. Nu ma lua la pula atunci cand imi rup din timpul/interesul si atentia mea pentru tine. Ca e de porc. Rau.

Si inteleg ca toti suntem asa, jur. Ca e simplu sa mergi pe default mode. Si sa zici, da coi, totul mi se cuvine, iar in ce e mai putin decat perfect, prefer sa-mi bag pula. Dar nu e chiar asa. Nu esti tu centrul universului. Pula mea. Chiar nu esti. S-ar putea ca existenta ta sau non-existenta ta sa fie la fel de importanta pe pamantul asta cat un gandac de bucatarie. Ba chiar mai putin. Ala poate ajunge sa fie mancat de un paianjen care o sa salveze viata unui copil de un tantar purtator de malarie. Si da, daca vrei sa o ard asa, pot minimiza existenta unui om la mai putin decat a unui gandac. La fel de mult cum pot sa o maximizez catre centrul universului. Don't give yourself too much credit. The one that should receive those credits would be the people around you that put up with your shit.

Ce anume incercam sa facem?...

Buna dimineata! N-am mai scris de ceva timp, desii am incercat acum cateva zile, dar nu mi-a iesit. Bine, nu cred ca o sa-mi iasa nici acum, sincer, ca ce e in mintea mea, nici Dumnezeu nu mai stie. :))


Anyway, incepu cu... I have my driver's licence. X_x Class A. Finally. Fuck yeah!

Si ca sa continuii, vorbeam acum cateva zile cu niste amici despre ce am rezolvat noi cu vietile noastre, so far. Si eram, yeah, so, we got married, or almost (some of us), we got cars, bikes, our own places, good work places, am terminat facultati, am ajutat alti oameni, ne-am ajutat pe noi si ne place sa credem ca nu facem umbra pamantului degeaba.

Am intrat in politica sperand sa schimbam ceva, am fost scuipati de sistem mai repede decat am putut spune "Hop". Ne-am pierdut in noi si am calcat drumuri intunecate, am avut zile in care am sperat ca totul sa se termine si am avut zile cand i-am tras pe altii din cele mai itunecate locuri ale vietii.

Patriotism, de ce da?

Intamplator nu am putut sa ignor in ultima vreme situatia din scumpa noastra tarisoara. (Si nu sunt ironic acum, vedeti mai jos).

Tot balamucul cu intrunirea Popularilor Europeni la Bucuresti, in acelasi timp cu mitingul USL-ist. (Stiu ca am zis ca nu fac politica pe blog, but bare with me a moment.)

Acum, eu stiu foarte bine ca in situatia socio-politica de astazi culoarea politica are mai mult, dar in general mai putina legatura cu definitia ei statutara. Si pana una alta, liberalii sunt socialisiti si socialistii sunt liberari, daca da bine in buletinele de vot. Sa nu mai zic de democrati care ajungi taranisti daca le arati o stampila, iar taranistii care... Astia nu mai sunt si punct.

Dar, indiferent, am avut placerea sa ma conversez cu un amic foarte bun de-al meu ce e foarte anti-Basist, el de felul lui, si foarte pro-USL-ist, ceea ce in general, nu ma deranjeaza. Fiecare face ce vrea el, and what's all. (Nu intelegeti ca eu sunt pro-Bashe). Imi spune cum se uita la miting (Daca era acolo sau nu, asta nu mai tin minte) si cum s-a umflat o vena pe tampla vazand un steag rosu PSD-ist.

The fallen sky...

Hey! Third day, third post, third segment of pure awesome fantasy. :P I think. Let's go for gritty, yet semi-heroic with a pinch of devastation and war? What do you think?

The city seemed peacefull. It was nothing close to that, but from the ruins of the skyrise building they covered themselfs into it seemed so. The moon was breaking trought the iron clad clouds and they we're making camp there. H. was up on the iron beams of the destroyed building, searching, looking and providing cover with his .50 Barret. B. and Marie. we're cooking up some rations. The silence was almost painfull and they we're paying more attention to the sounds the wind made than what they we're doing, so no wonder half their cooking was chared to an undefined black shade. At least the food tasted the same, so they didn't bother to be horrified by the military rations they stole a couple of days ago.

Rising angel...

Buna seara, din nou. M-am gandit sa scriu si astazi, chiar daca e destul de soon fata de ultima oara, dar am avut parte de o experienta cam aiurea azi cand veneam de la munca. Eram in taxi si in fata noastra, pe undeva dincolo de Podul Grant era un pui mic de proumbel pe mijlocul strazii. Zic pui pentru ca era micut si nu putea sa zboare. A oprit taximetristul si a incercat sa-l prinda, dar amaratul (Care tin sa mentionez era negru cu pete albe, sau alb cu pete negre, foarte frumos, oricum) a fugit sub masina unei tute proaste… Roz. Care l-a si calcat. Toate astea intamplandu-se sub geamul meu la arpoximativ jumatate de metru… I-am auzit oscioarele cum au pocnit si cum i-a pleznit pielea scotand totul afara. Si dupa ce idioata a trecut cum inca ii mai tremura un piciorus. Imagini care cred ca o sa-mi fie in minte mult timp de aici incolo. Nici nu mai zic de golul in stomac si raul pe care-l inca am, aproape opt ore mai tarziu. Asa ca, incurajat de Cati la ultimul comentariu, si cu imaginea asta proaspata in minte, am zis cat de departe pot duce idea de tragic in proza...? So, here it goes, another figment of my sick imagination…

Archangels bring vengeance

Mmm. Buna seara. Bine, cat de buna poate fi, depinde de perspectiva din care privesti. Astazi m-am gandit ca e timpul sa mai scriu cateva cuvinte din propria-mi fictiune bolnava. Ultima a prins bine, asa ca, hai sa mai bag o fisa. Ma ajuta si starea de spirit in care sunt, ce-i drept, sa mearga cuvintele mai bine decat in mod normal. Dar despre asta alta data, cand o sa fie frig afara. :P

It was late during the evening. The birds and sparrows went to bed already, and the moon was ready to rise. The streets we're calm and peacefull and the air was tense, as if knowing what was going to ensue. It was like the Grim himself was walking the street, scaring all dogs and cats into their hiding. Between they gray and blurry buildings of the city only engines roared, and roared of blood they did. Three bikes roared down the street in a V shape. Licence plates removed and armors placed, the bikers schreeched the walkway. Suddenly, they see a group of people standing in front of a building drinking. They pull over and decide to wait. Helmets still on, only moved a bit to let a ciggarette cut the nerves of steel.

It's how you reshape destiny...

Buna dimineata! Ce faceti astazi? Toate bune si frumoase? De curand am avut placerea sa fiu alaturi de un prieten apropiat si de sotia lui cand au adus pe lume un sufletel. Toate bune si frumoase? Asta am zis si eu, dar pentru a-mi pastra obiectivitatea si neutralitatea celesta, astazi sunt aici sa expun un punct de vedere nu prea acceptat, niciodata agreeat, dar intotdeauna nedorit.

Acum, stiu ca probabil o sa deranjez, si sper sa nu o fac prea mult. Sper sa nu supar pe nimeni si imi doresc ca si acum, o sa treceti cu mine printr-un post lung si la sfarsit sa-i acordati un moment sa v-a patrunda. Mentionez ca o sa fiu vulgar... Azi, si incerc ca nu-mi fac un obicei.

Acum, sa incepem. Ma gandeam, zilele trecute, ca verbul "a iubi" e un verb din patru litere. La fel si verbul "a fute". Eh, acum, ati spune ca cele doua se opresc acolo, cat e vorba de similitudini, nu? Unul descrie un sentiment, si celelalt descrie o activitate in sens preorativ. Unul e privit ca fiind pozitiv si celelalt negativ. Unul e social acceptat, dar celalalt nu (Desi, sunt convins ca in zilele astea e taman invers. E mai normal sa fi injurat, decat sa auzi un "Te iubesc.".) Unul e blestem si celalalt... E tot blestem.

Lumea astazi, ieri si maine. Episodul 1 - Astazi. Generatia Y.

Buna seara, si bine v-am regasit. Iata-ma iarasi acasa, noaptea. Bineinteles, se spune ca noaptea e un sfesnic bun. Nu prea inteleg cum vine asta, poate nu ajuta ca sunt orb ca un liliac si ca daca nu tin toate felinarele aprinse in casa sunt asa de chior incat cred ca pot sa-mi bag lejer degetele in ochii cautand sticla de Cola. Regardless... Voi? Cum sunteti? Bine? Sanatosi? Sper. Eu unul am scapat de plasture... Am revenit la normal de la statutul de pirat. mai trebuie sa-mi dau jos barba impletita si picorul de lemn, si sunt gata sa ma redenumesc fiinta umana. :)


Eh, pana atunci as vrea sa incep cu o scurta lista despre lucrurile care vreau sa discut in urmatoarele postari. Nu de alta, dar la cate sunt, nu am timp si jur ca nici chef sa scriu intr-un singur post.

Mda... Cateodata raman...

Buna dimineata! 05:05! Apoteotic moment sa incep o postare, nu credeti? Ce mai faceti? Care mai e viata voastra? Cum merg lucrurile? :) Pentru mine, e ok. Adica, in afara de faptul ca totul se desface din fiecare surub si pierd incet, incet controlul asupra tuturor situatiilor... Iar asta pentru un dependent de control ca mine e o tragedie inrudita apropiat cu moartea... Well, yeah. Intelegeti voi.

Dar nu despre asta voiam sa scriu, ca de bine de rau, in momentul asta vreau, nu vreau, viata merge. Si incerc sa fiu optimist, pentru ca stiu sigur ca daca imi doresc indeajuns de mult lucrurile o sa stea bine, pentru ca asa trebuie sa stea. Iar daca privesc ceva si descopar ca are o tenta negativa... E doar pentru ca aleg eu sa aibe o tenta negativa. Si pentru ca imi doresc eu sa ma afecteze.

Work! Trebuie sa zic si ceva de munca, ca doar de-asta stau pe aici mai mult de jumatate din timpul petrecut constient. A trecut o luna. Uau! :)) Fantastic. Parca a trecut o saptamana. E genial. Adica, momentan, e genial. Sa vedem mai departe. (Trebuie totusi sa pastrez o tenta de rezervare... Nu?) Sefa e geniala. Adica... Nu stiu. De fapt, stiu, e! Dar nu asta nu stiu... Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici ca se ruga de mine ieri dimineata sa plec cu jumatate de ora mai devreme. :)) Nu stiu cati din voi aveti, ati avut sau veti avea... Daca si vreodata astfel de sefi, care sa vina la voi si sa va zica sa plecati acasa. Si ca sa definitivez... Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici, ca daca citeste Puiu (Seful ei...), nu stiu cine a pus-o mai rau... Ea? Eu? Amandoi? :)) Oricum, o dulceata! :D Acest post, e pentru ea.

When the Angel of Death...

Hello and good morning everyone! How are you today? What are your hot plans for this lovely Sunday? Me? Meh, at work, for now, and I'm planning to have lunch with Corb. :P Mostly due to the fact that I had so much to work that I barley got myself up from the computer for six hours straight, so yeah, I am really looking forward to eating something.

Hmm.. Let's see. Today's post is made out of feelings.... What do I mean with that? Well, it's rather simple. It all started around a week ago, when a guy from the bar I usually spend my days, and to some extent, spent my nights, died in a motorcycle accident. It was a sad day that day, and the candles still burn under his pictures from the pubs windows. That was circumstance number one. Circumstance number two came yesterday morning, when after about four weeks, I finally got in touch with an ex-co-worker from Call Point. Flori. When I last saw her, was in my last day in CP and we've met in the parking lot. At the same time I've met her husband. Yesterday morning I found out that the next day he died in a car crash... The third circumstance that shook me up to the core of my heart. And earlier tonight Alina linked me a song with a video. You'll find that at the end of the posting.