Aprecierea. Sau cum isi bate lumea pula de tine si tu esti prost si taci.

Rant-ul zilei. Ca si asa nu am altceva mai bun de facut, ca pula calului. Zic de acum. O sa injur. Mult. Da' oricum nu veniti voi aici sa ma vedeti pe mine purtandu-ma exemplar. Ca pana mea. Asa ca, fara prea multe prezentari, e timpul sa ploua cu mui.

Deci. Am o problema cu oamenii prosti. In principiu. Am o mai mare problema cand sunt luat eu de prost. Dar cea mai mare problema o am atunci cand imi dau seama ca eu sunt prost. Atunci ma apuca spumele, grav. Ca azi. Asa, gen, de mijloc de saptamana.

Si am o problema atunci cand faci ceva pentru cineva, si acea persoana prefera sa-si bata pula de tine. Nu caut in puii mei aprecieri, statui si memorandumuri scrise. Nu caut nici macar un acatist. Sau sa-ti mai aduci aminte de mine dimineata. Da' macar, in puii mei. Nu ma lua la pula atunci cand imi rup din timpul/interesul si atentia mea pentru tine. Ca e de porc. Rau.

Si inteleg ca toti suntem asa, jur. Ca e simplu sa mergi pe default mode. Si sa zici, da coi, totul mi se cuvine, iar in ce e mai putin decat perfect, prefer sa-mi bag pula. Dar nu e chiar asa. Nu esti tu centrul universului. Pula mea. Chiar nu esti. S-ar putea ca existenta ta sau non-existenta ta sa fie la fel de importanta pe pamantul asta cat un gandac de bucatarie. Ba chiar mai putin. Ala poate ajunge sa fie mancat de un paianjen care o sa salveze viata unui copil de un tantar purtator de malarie. Si da, daca vrei sa o ard asa, pot minimiza existenta unui om la mai putin decat a unui gandac. La fel de mult cum pot sa o maximizez catre centrul universului. Don't give yourself too much credit. The one that should receive those credits would be the people around you that put up with your shit.

Ce gasesti in cluburi. Or how awkward can people be...

Salut. Long time no write. Intentionam sa scriu de mult mai mult timp, dar am tinut neaparat sa ma apuc sa dau o fata noua blogului. Problema e ca nu am nici o treaba cu web-design-ul, ba mai mult, nu prea am talent la design, asa ca tot ce fac ieste naspet, ca sa zic asa. Deci m-am abtinut, si m-am mintit ca o sa gasesc pe cineva care sa ma ajute la costuri minime. I didn't. So far. Am "gasit" o tipa care s-ar fi bagat, asta prin noiembrie. E iulie. Ultima oara m-am rugat de ea sa-mi zica ce si cum prin februarie. Deci, da. Asa ca, puii mei. Trei tigari ramase. Idei destule. Trebuie sa bag de top, doua articole pana la sfarsitul orei. ;)

Aseara a fost ziua unui prieten. All good and nice. Am mers in Dark (barul local), am bagat neste beri si sucuri. Toate bune, pana la inchidere. Si ce sa facem mai departe? Ma asteptam ori sa spargem gasca si sa mergem acasa, ori sa mai loser-uim prin fata blocului la 32 de grade band ceva rece si facand glume de cacat. Yeah. Well. Nu. Zice tipu': “Hai in centru sa agatam ceva.” “Wut? I mean, dafuq? Dude? I can barley hold a conversation with a woman over the internet. You expect me to... you know, hold one face to face? In real life? What kind of drugs are you on? I want some!”. Sau cel putin asa am gandit. De zis am zis fie. Oricum nu aveam ceva mai bun de facut acasa, asa ca, why the fuck not go out, throw back a couple of beers and see what happens?

Rosia Maidaneza...

(Pre-nota: Due to lots and lots of work I just posted this. Had it ready for like, a week, or so.)




Salut, si bine v-am regasit. Nu am mai scris de o gramada de vreme due to a lot of shit going on. Printre altele si faptul ca mi-am luat o masina si-un motor... Da' am picat carnetu' de B.. So, yeah FML. Voiam sa scriu despre asta de muuuuult timp, dar n-am apucat, si am sperat, sincer, ca o sa treaca trip-ul asta pana ma apuca pe mine cheful iar. Gen, am wordpad-ul asta deschis in alb de vreo trei zile, da' fie.

Dar, daca tot se pare ca lumea se agita, e cazul sa ma agit si eu, ca electronu', ca poate se misca si atomu'. Anyway, let's make a structure:

A) Rosia Montana. Sau de ce nu-mi pierd eu vremea pe la Universitate ca toti hipsterii.

Bac 2013 si cum Ann a devenit epica.

Salut si in aceasta superba zi de vara, vara petrecuta la mare, la soare, la munca sau...la examenul de bac. Am vrut de mult sa scriu ceva vis-a-vis de educatia din Romanica si cred ca moment mai bun decat asta, nu gasesc. Asa ca, here it goes, si cum nu mai sunt elev sau student de mult, o sa aberez putin si pe de-alaturi, mai exact pe tema de cat de retardat e tineratul de azi, mai ales cel roman.

In primul rand, trebuie mentionat ca de curand am avut placerea de a observa finalul anului scolar si noile examene de capacitate, sau testari nationale, cum se spune acum, ca deh, e dureros copilului sa-i spui ca e... incapabil. Dar, nu prea am ce comenta nimic acolo, intamplator materia de 1-8 e ok-ish, iar elevii se chinuie sa treaca si sa ia examenele alea. Pentru sufletul lui, in schimb, sper ca au renuntat la prostia aia de alocare in functie de medie, si nu de zona a liceelor, dar in fine.

Back to High-School, because that's where the real shit is going on. Mai exact, acolo se fac toti maro in pantaloni la inceputul verii, fie ca sunt profesori, fie ca sunt elevi. Cu alte cuvinte, pe un sistem absolut romanesc, hai sa ingrasam porcu'n ajun, elevu moare ca pica bacu' si profu' moare ca daca elevu' pica bacu' e naspa de el. Dar nici pe elev si nici pe prof nu i-a interesat tot anu' daca trece sau nu cineva bacu'. De unde problema.

2013, a wake-up call...

Salut. Adaug aici o nota de introducere. Am inceput si am scris mare parte din post-ul asta la inceputul anului (undeva prin ianuarie), dar nu am mai apucat sa-l termin pentru ca am fost super aglomerat cu munca. Pana una alta, am decis sa-l termin si sa-l postez pentru ca ceea ce am scris aici totusi e de actualitate. Lectura placuta! Si as mai vrea sa anunt ca am deschis un nou blog care va fi orientat exclusiv pe entertainment, in mod special filme. Puteti citi recenzia mea despre Hansel & Gretel – Witch Hunters pe Filmul Saptamanii! Lectura placuta!

Hey fuckwats. E 2013. Ce faceti? Frecam menta la rece pe net? In primul rand, trebuie mentionat ca nu, nu sunt beat sau sub influenta substantelor interzise. Doar ca e primul post pe 2013 si vreau sa va trimit la dracu. Simplu, si atat. Vreau ca anul asta sa facem ceva. Cu noi, cu mine, cu vietile noastre, asa ca, in loc de LMA, va spun un SVF si va dau un sfat invatat de mine din propria experienta si din viata de zi cu zi. Si, mai mult, o sa va spun si ce se intampla dupa. Bare with me, si FYI, it's gonna be a LONG FUCKING POST. Dar o sa merite.

Mai intai, spuneti-mi daca sunteti 140% multumiti de voi, de prietenul/prietena voastra, de locul vostru de munca sau de performantele scolare, cu alte cuvinte, daca sunteti incantati de viata voastra... Stop here. Postul asta nu este pentru voi. Pentru restul, well, incercati ceva. Numiti 5 lucruri impresionante despre voi. Scrieti-le, strigati-le, what the fuck ever, dar (si asta-i jmenu') nu aveti voie sa listati ceea ce sunteti (gen, sunt de treaba, politicos, dragut, etc) ci doar ceea ce FACETI (gen, sunt jucator profesionist de rugby, sunt motociclist, sunt cel mai bun bucatar, de-astea). Daca nu ai reusit, sau daca dupa 40 de minute inca te mai gandesti la asta, atunci postul asta este pentru tine. Si o sa il urasti. Din sulfet. Din adancul inimii. Si o sa ma urasti pe mine pentru ca l-am scris. Si o sa te urasti pe tine pentru ca l-ai citit, iar singura scuza pe care o pot aduce in legatura cu acest aspect e ca as fi vrut sa am pe cineva sa-mi bage asta pe gat acum 6-7 ani.

Hipsters and... me...

Buna dimineata dragilor. Daca ma vede cineva cum stau sa scriu post-ul asta, o sa ziceti ca am innebunit de tot. Anway, funniest shit happend to me past few months. Dar inainte vreau sa zic ca am iesit vineri la un ride, and it was awesome. :) Vreme frumoasa, un cruiser dragut... Little that I could ask for more. :)

Dar, cum spune si titlul, si precum inaintea mea (Acum vre-un an, cred) Leul de Oras s-a exprimat pe subiect, simt nevoia sa o fac si eu. O fi o chestie a noastra personala, sau generalizata? God knows, da' vreau sa vorbesc despre hipsteri.

In primul rand, si poate cel mai important, trebuie sa subliniez. Eu NU SUNT hipster. Si, nu, oricat as fi catalogat sau clasificat ca atare, nu sunt hispter. (That... kinda sounds hipster-ish, dosn't it? :P )

Ce anume incercam sa facem?...

Buna dimineata! N-am mai scris de ceva timp, desii am incercat acum cateva zile, dar nu mi-a iesit. Bine, nu cred ca o sa-mi iasa nici acum, sincer, ca ce e in mintea mea, nici Dumnezeu nu mai stie. :))


Anyway, incepu cu... I have my driver's licence. X_x Class A. Finally. Fuck yeah!

Si ca sa continuii, vorbeam acum cateva zile cu niste amici despre ce am rezolvat noi cu vietile noastre, so far. Si eram, yeah, so, we got married, or almost (some of us), we got cars, bikes, our own places, good work places, am terminat facultati, am ajutat alti oameni, ne-am ajutat pe noi si ne place sa credem ca nu facem umbra pamantului degeaba.

Am intrat in politica sperand sa schimbam ceva, am fost scuipati de sistem mai repede decat am putut spune "Hop". Ne-am pierdut in noi si am calcat drumuri intunecate, am avut zile in care am sperat ca totul sa se termine si am avut zile cand i-am tras pe altii din cele mai itunecate locuri ale vietii.

Arte, viziuni, asteptari... Wait.. Daufq is that?

Ok. Sa scrim. Buna seara. Dimineata asta, incercam ceva nou. Dar vedeti asta la final, nu stiu daca o sa se lege, sau daca o sa va placa, nevertheless, we can experiment.

Anyway. Legat de ceea ce am inceput, voiam sa vorbesc putin despre arta. Despre ce a fost, ce a ajuns, si ce va fi. Toata treaba asta a pornit de la trei clipuri, le voi link-uii aici pentru delectarea voastra audio-visuala. (Ah, da, this is going to be a longer than normal posting, due to the videos, mostly.)

Ideal, arta e o forma de exprimare a unor idei, si sentimente, corect? E vorba de viziunea artistului asupra unui subiect, si fie ca e o exprimare visuala sau auditiva a unor sentimente, sau situatii, in principiu arta trebuie sa exprime o poveste. Sa aibe un inceput, un continut si o incheiere. Trebuie sa aibe substrat si context, iar in cel mai fericit si aplaudat caz, o morala, sau o idee finala ce poate fi extrasa din respectiva piesa de arta. Iar asta se aplica in orice. De la pictura, la dans, muzica si film. Teatru sau literatura.

Patriotism, de ce da?

Intamplator nu am putut sa ignor in ultima vreme situatia din scumpa noastra tarisoara. (Si nu sunt ironic acum, vedeti mai jos).

Tot balamucul cu intrunirea Popularilor Europeni la Bucuresti, in acelasi timp cu mitingul USL-ist. (Stiu ca am zis ca nu fac politica pe blog, but bare with me a moment.)

Acum, eu stiu foarte bine ca in situatia socio-politica de astazi culoarea politica are mai mult, dar in general mai putina legatura cu definitia ei statutara. Si pana una alta, liberalii sunt socialisiti si socialistii sunt liberari, daca da bine in buletinele de vot. Sa nu mai zic de democrati care ajungi taranisti daca le arati o stampila, iar taranistii care... Astia nu mai sunt si punct.

Dar, indiferent, am avut placerea sa ma conversez cu un amic foarte bun de-al meu ce e foarte anti-Basist, el de felul lui, si foarte pro-USL-ist, ceea ce in general, nu ma deranjeaza. Fiecare face ce vrea el, and what's all. (Nu intelegeti ca eu sunt pro-Bashe). Imi spune cum se uita la miting (Daca era acolo sau nu, asta nu mai tin minte) si cum s-a umflat o vena pe tampla vazand un steag rosu PSD-ist.

Eu si prietenii mei jurnalisti

Buna seara. Si bine v-am regasit. Cred?

Nu stiu ce pot zice, azi doar aveam foarte tare chef de scris. Don't ask me why.

Anyway. Comming back to talking about people, I guess. I love people. I love people that thing their better than other people.

Si cel mai bine intra in tagma asta artistii si jurnalistii. Doamne, iubesc oamenii astia. Iubesc autismul lor. Sunt de-a dreptul geniali. Mai ales studentii, ca restul isi mai spala pacatele cand lucreaza la McDonalds, in timp ce-i rog sa nu puna ceapa pe BigMac-ul meu. Asa ca pe aceia ii iert... momentan.

Anyway. Sa incep. Nu stiu, am spus povestea cu "Prietenii mei jurnalisti" vreodata aici? Daca nu, hold on to your horses ladies and gents, 'cuz you'll have a blast.

In curand vor cere sange.

Hello. Ce si cum mai se face si se intampla pe mirobolantele strazi si stradute ale "blogosferei"? Intotdeauna am urat termenul ala. Pare atat de fad si de fals, plus ca sa nu mai zic ca tot hipsterasii si hipstereii o ard domle' pe blogosfera. Alta specie umana pe care n-o inteleg.

In fine. Trebuie mentionat ca acest post este primul scris integral pe Sovereign, my new laptop. Battleship class, propietate personala. Nu intru in detalii. Just that I kinda paid it's weight in blood for it. :)

Asa. Si eu astazi aveam de gand sa vorbesc despre cinism, si asta doar ca sa-mi aduc aminte de un alt post scris undeva anul trecut despre initiativa. Well, it took me an year, dar dupa ce-am vorbit cu cateva persoane, mi-am dat seama de un lucru. Cinismu' ne f*** meciul grav. Dar atat de grav incat devenim absolut amortiti la tot. Let's take few examples.

Singuratate, sau prostie?

So. A new day, a new sunrise... Or better said a new moonrise. It's the middle of the night and I spend tending my wounds. 2nd degree burns on 15-20% of my body. Asta-i unul din putinele momente in care mi-as dori o sticla de votka buna. Oh.. well, I still have my trusted ciggarette pack around. My best friend in warm or cold nights. Music, darkness, coke and ciggs... What can you ask for more?

Si uite asa, stateam si ma gandeam what the fuck is wrong with me? Or my life, or that matter? I mean, I have anything I need, or wanted, for that reason. I have more than I had yesterday. And I filled my life with meaningfull people, with people that count for me... I can't complain of a low material situation either. Not the best, not the worst either... But, I strive for more, and I sometimes wonder why?

Gaming and life in 25 years from now.

Hei. Neata. N-am mai scris de ceva timp, si sincer, imi era dor. Voi ce mai faceti? Eu sunt bine, relativ, ca intotdeuna. Could've been better. Un an si ceva de nightshifting. Incerc sa ma pun pe picioare si sa-mi implinesc cateva scopuri, sper sa ajung la ele cat mai curand posibil. And finally, m-am apucat de scoala de soferi. De A. Sa vedem unde o sa ajung cu asta si cat de repede. Ce-i drept, n-am mai fost acolo de saptamana trecuta, dar sunt si la mana unui amic. Since I don't know how to ride a bike, he has to baby-sit me after the instructors and the usual students leave. Dar sa vedem. :P Wish me luck.

Anyway. N-am nici un chef sa stau sa scriu astazi despre lucruri meaningfull, si tinand cont ca de cand am scris ultimul blog post am terminat Star Trek: The Original Series si m-am apucat de Voyager, am chef sa o ard SF. Bine, asta combinat cu lansarea de curand a Diablo 3, in wich I sank my teeth in from the first hours of going live, plus cateva articole de pe Cracked.com m-au facut sa ma gandesc cam incotro se indreapta societatea noastra. And it's a hellish sight, I can tell you that!

Teorii ale conspiratiei... de pe Marte.

Buna seara si bine v-am regasit dragii mei.


In aceasta minunabila seara, va voi povestii o mica istorioara pe care am primit-o prin fax de la SETI, eu fiind in stransa legatura cu o martianca ce locuieste in Unspecifidistan. Acesta martianca, locuind in capitala Unspecifidistan, pe care o vom numi generic, Kuala-PurPur, traieste cu inima stransa la gandul ca Statele Unite ale Piramizii si Fetei de Om din emisfera luminata planetei Marte vor veni sa imparta democratia si pe taramul Unspecifidistan. Din acest motiv, cat si din motive financiare, mica martianca nu si-a facut abonament la una din companiile de telepatie mobila, ci a ales optiunea cartelei.


Intr-o zi cu soare de primavara, mica martianca isi roaga mama sa ii incarce cartela reincarcabila. Toate bune si frumoase. Asa ca, fara sa abie telepatia cu pricina, mama martianei face o vizita la magazinul local Parisoara. In acest magazin, dumneaei vorbeste cu o martianca caserita, care ii incarca cartela fiicei dumneaei in baza exclusiva a numarului de telepatie. Nu tu card de rencarcare, nu tu bon cu cod, nimic. Tranzactia se face simplu, contul fiind incarcat electronic, fara nici o problema.

Em City...

Buna dimineata! Ce faceti astazi? Cum o duceti? Astazi am de gand sa va plictisesc cu o alta imagine despre societatea noastra... Nu stiu cat de obiectiva este, dar sper sa va placa si astept pareri.

Ne traim vietile mai rau ca intr-o puscarie. Ne pierdem timpul, viata, ne pierdem
lucrurile la care tinem maim mult cu intentia de a ne pedepsii... Sau cel putin, asa
sper. Ca ne pedepsim in fiecare zi. Ca in fiecare zi constiinta ne apasa pe umeri,
atat de tare incat ne obliga sa ne aplecam...

Dar, stiu ca nu-i asa. Din pacate. Din pacate, noi tot ne pedepsim... Pentru ca, cea
mai puternica pedeapsa adusa omului, e sa-l separi de familia lui, sa-l separi de el
insusi. Iar noi? Noi asta facem in fiecare zi. Ne pedepsim, si o facem crunt. Ne
inchidem in noi, si in cutiute mici, ca niste cubicaluri corporatiste si stam acolo.

Ganduri pentru Andrei...

Neata!

This post ain't mine. Nu a fost scris de mine, si am fost rugat de autor sa-l pastrez anonim, dar sa pun scrisoarea pe blogul meu. E pur si simplu geniala, asa ca nu am avut o problema in a face asta. :)

Este scrisa de un prieten de-al meu ce e tutore/terapeut pentru un copil cu Autism si ADHD pe nume Andrei.\

Enjoy:

Acum doi ani de zile ai deschis o mică portiță în sufletul tău, suficient cât să faci loc unui nou om in viața ta... cu siguranță nu ți-a fost ușor. Te-am văzut în preajma oamenilor necunoscuți, și de cele mai multe ori nu îi vezi, sau mai bine zis alegi să nu o faci. Și atunci când ești forțat de împrejurări să îi conștientizezi, o faci cu mare efort, ca și cum ar trebui să sari un zid imens  să accepți că în fața ta este un om, ca tine.... Desenezi case; este singurul lucru pe care vrei să îl desenezi. Casele au garduri. Te-am întrebat ce se afla dupa gard, și mi-ai raspuns simplu, un zid. Cu toate acestea, mi-ai făcut loc de prima dată când te-am văzut. Tacit, între noi s-a creat o întelegere  subtilă. Ți-am fost prezentat ca cel care te va ajuta. Nici unul dintre noi nu știa ce înseamnă asta atunci. Ai evitat privirea mea, ochii iți erau ațintiți jos, într-un punct care probabil îți oferea liniște. Doar când am rămas singuri ai îndrăznit să mă privești in ochi. Am recunoscut acea privire: închisă, timidă, neîncrezătoare. Am trăit-o și eu. Dar totuși m-ai privit în ochi. Și m-ai acceptat. În acea clipă nu mai erai un copil autist cu ADHD ci un suflet care accepta un alt suflet.

Inca un an... Old times hype...

Neata!

Sighs. Inca un an. I guess it's good to be here. Or, better sayed, I guess it's good to still be around.

Anyway, nu prea am chef de gargara la ora asta. N-am fost niciodata un geniu al small talkului, asa ca sar direct in subiect.

Poate e faptul ca am facut o gaura in curea. Poate pentru ca o discutie pe mail-ul firmei m-a lansat pe drumul asta... Poate pentru ca sunt doar melancolic. (Doar Dumnezeu ar stii de ce...) Dar ideea e ca nu inteleg vremea si anii in care traim. Si, spre exemplu, hai sa vorbim despre muzica. Nu pot spune ca muzica pe care o ascultam acum 10-15 ani era cel mai tare lucru inventat de la painea feliata incoace, dar totusi... Aia era muzica!

Masters of all puppets...

Salutari! Din nou. :)


A trecut ceva timp de cand am mai intrat pe blog sa scriu. Nici acum nu-mi dau seama exact de ce o fac, prea mare lucru de zis nu am. Nici despre mine si nici in general. Stiu ca mi-am tot promis sa scriu in ultima vreme despre o mie de subiecte... N-am reusit niciodata sa-mi adun indeajunsa vointa incat sa incep. So, here I am again. Si, bineinteles, de la munca. :P Nu mi-a placut sa scriu de acasa. :P Parca sunt prea lasat in tihna, ma sperie tihna. :P Eu trebuie sa lucrez sub stres si presiune ca sa pot face ceva concret, or else... Yeah, you get the point. Din punctul meu de vedere, nu s-au schimbat multe de cand am scris ultima oara.
Sunt cel putin la fel de inconstient, imatur si plictisit. Tot fara activitati concrete si tot cu idei lipsite de fundament ma regasesc... Dar deh, unii cred ca asta ma face sa merg mai departe... Tind sa-i cred.


Sa vedem... Ce-as putea spune ca am observat in ultima vreme, si nu neaparat m-a... Marcat. Ci m-a facut sa vreau sa discut despre asta... Iar cum in mare n-am foarte multi prietenii, iar cu cei pe care ii am, am absorbit subiectul, ma gandeam sa-l ridic la fileu aici, cine stie... Poate chiar o sa am parte de o conversatie intersanta. :P
Bineinteles, promit ca-mi pastrez stilul specific de a scrie incredibil de mult. :)

Mda... Cateodata raman...

Buna dimineata! 05:05! Apoteotic moment sa incep o postare, nu credeti? Ce mai faceti? Care mai e viata voastra? Cum merg lucrurile? :) Pentru mine, e ok. Adica, in afara de faptul ca totul se desface din fiecare surub si pierd incet, incet controlul asupra tuturor situatiilor... Iar asta pentru un dependent de control ca mine e o tragedie inrudita apropiat cu moartea... Well, yeah. Intelegeti voi.

Dar nu despre asta voiam sa scriu, ca de bine de rau, in momentul asta vreau, nu vreau, viata merge. Si incerc sa fiu optimist, pentru ca stiu sigur ca daca imi doresc indeajuns de mult lucrurile o sa stea bine, pentru ca asa trebuie sa stea. Iar daca privesc ceva si descopar ca are o tenta negativa... E doar pentru ca aleg eu sa aibe o tenta negativa. Si pentru ca imi doresc eu sa ma afecteze.

Work! Trebuie sa zic si ceva de munca, ca doar de-asta stau pe aici mai mult de jumatate din timpul petrecut constient. A trecut o luna. Uau! :)) Fantastic. Parca a trecut o saptamana. E genial. Adica, momentan, e genial. Sa vedem mai departe. (Trebuie totusi sa pastrez o tenta de rezervare... Nu?) Sefa e geniala. Adica... Nu stiu. De fapt, stiu, e! Dar nu asta nu stiu... Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici ca se ruga de mine ieri dimineata sa plec cu jumatate de ora mai devreme. :)) Nu stiu cati din voi aveti, ati avut sau veti avea... Daca si vreodata astfel de sefi, care sa vina la voi si sa va zica sa plecati acasa. Si ca sa definitivez... Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici, ca daca citeste Puiu (Seful ei...), nu stiu cine a pus-o mai rau... Ea? Eu? Amandoi? :)) Oricum, o dulceata! :D Acest post, e pentru ea.

Frica si Asteptarea... Moartea initiativei...

Buna seara si bine v-am regasit dragii mei... Ce faceti in aceasta minunata seara umeda? Sper ca bine. Eu? Eu m-am gandit sa scriu cateva randuri despre ultima seara din micul meu concediu calculat. Ciudat e cum s-a potrivit momentul cu vremea mohorata... In fine, cum ziceam, maine la ora 17:00 incep programul la noul loc de munca. O sa fie o seara lunga, presupun, si sper sa fiu pregatit pentru un nou val de frustrari, probleme de rezolvat, situatii atat bune, cat si rele de intalnit.


Fiind un moment semi-special, am deschis postarea cu o tigara aprinsa de la un chibrit negru dintr-un pachet auriu de B&H. M-am pregatit sa scriu destul de mult, pe un fundal cu Three Days Grace. (Stiu, a devenit o semi-obsesie, dar sunt geniali...) Si as vrea sa incep spunand cateva cuvinte despre asteptari...