Patriotism, de ce da?

Intamplator nu am putut sa ignor in ultima vreme situatia din scumpa noastra tarisoara. (Si nu sunt ironic acum, vedeti mai jos).

Tot balamucul cu intrunirea Popularilor Europeni la Bucuresti, in acelasi timp cu mitingul USL-ist. (Stiu ca am zis ca nu fac politica pe blog, but bare with me a moment.)

Acum, eu stiu foarte bine ca in situatia socio-politica de astazi culoarea politica are mai mult, dar in general mai putina legatura cu definitia ei statutara. Si pana una alta, liberalii sunt socialisiti si socialistii sunt liberari, daca da bine in buletinele de vot. Sa nu mai zic de democrati care ajungi taranisti daca le arati o stampila, iar taranistii care... Astia nu mai sunt si punct.

Dar, indiferent, am avut placerea sa ma conversez cu un amic foarte bun de-al meu ce e foarte anti-Basist, el de felul lui, si foarte pro-USL-ist, ceea ce in general, nu ma deranjeaza. Fiecare face ce vrea el, and what's all. (Nu intelegeti ca eu sunt pro-Bashe). Imi spune cum se uita la miting (Daca era acolo sau nu, asta nu mai tin minte) si cum s-a umflat o vena pe tampla vazand un steag rosu PSD-ist.

Asta se intampla acum vreo saptamana, sau doua. Nimic special, dar ulterior, din alte conversatii, amintite sau participate am realizat cat de proasta e perceptia umana visavis de situatia din tara noastra. Atat social, cat si istoric, iar asta merge in felul urmator:

Oamenii. Mai ales cei cu varste cuprinse intre 40 si 30 de ani, vad istoria asa: Inainte de '89 si dupa. Adica. Comunism si libertate. Ceea ce, in definitiv, e ok. Dar daca iei toate astea la puricat, o sa-ti dai seama ca nu are nici o legatura cu realitatea. Am auzit comentarii la melodii patriotice cum ca ar fi comuniste. Si am auzit cum ca oamenii nu au motive sa fie patrioti.

Hai sa discutam putin despre asta.... Inainte de comunisti, au fost legionarii. Si, da, ok, cum spune si vorba. La inceput au fost verzi, dupa aia s-au copt si s-au facut rosii, iar astazi sunt portocalii. Fair enough, dar asta nu inseamna ca poti sa demigrezi sau sa ignori ani de istorie. Si poate unii din noi suspina citind ca acum 70 de ani tiganii erau executati pe strazi de tunicile negre, sau poate nu. Poate unii zbiara sus si tare, ca Basarabia e pamanat romanesc, dar nu stiu versurile de la Treceti Batalioane Romane Carpatii.

Iar, pana una alta, despre asta e vorba. Patriotismul nu e ceva pentru care trebuie sa ai motiv. Patriotismul nu e ura. Si patriotismul nu e nationalism. Un democrat poate fi patriot, si un socialist la fel. Nu e un sentiment exclusiv. Nu e ceva ce castigi. E ceva ce ai. Simti, sau nu. E lucrul ala care te face sa te simti bine, sau mandru ca esti parte dintr-un anumit grup. E acel sentiment care te face sa te enervezi sau sa te jenezi cand auzi cum altii vorbesc de confratii tai.

E ceva ce putin romanii mai au in inimii azi. Dar am ajuns la concluzia ca romanii nu mai au aproape nimic in inimii, decat ura. Atunci cand claxonezi ca un disperat masina de la SMURD in intersectie, ca te blocheaza pe tine si tu vrei sa ajungi la meci si la samanta cea de toate zilele mai repede.

E acel ceva ce te face sa cauti Liga Romana de fotbal cand pornesti FIFA Manager (Sau Football Manager, sa nu zica cineva ca fac reclama specifica). Sau acel motiv care te face sa dai drumul la Hitman 2 doar ca sa auzi ca se vorbeste in romana. Sau sa te abonezi la Secret World pentru ca o buna parte din actiune se petrece in padurile Transilvaniei.

Te lauzi ca exista un roman care a castigat la Cannes, si spamezi toate cunostintele tale cu informatii cu Despre Oameni si Melci. Faci urat cand vezi filmuletul cu Salutul Romanesc si faci misto despre francezii care se predau. Te inrosesti cand auzi ca ungurii vor federalizare, chiar daca nu stii ce inseamna, si aproape ca aprinzi un steag unguresc cand vezi papusa lui Avram Iancu arsa de Csibi Barna si te bucuri cand vezi ca este tras la raspundere.

Stai acasa sau mergi la parada militara de 1 Decembrie si poate chiar iesi pe strada cu vesta pe care scrie Dacii Liberi, si arborezi steagul Romaniei de motocicleta. Asta e patriotism. Sa vrei toti ungurii morti? Sau tiganii? Sau orice alta forma etnica? Asta e nationalism. Learn the difference.

Nu trebuie sa fii patriot pentru ca asa trebuie. Trebuie sa fi patriot pentru ca vrei sa faci parte dintr-o comunitate. Pentru ca pleci in strainatate si pentru ca romanii de acolo sunt mai rai cu tine decat strainii. Trebuie sa fii patriot ca sa ai curaj sa vorbesti romana in Londra sau in Paris. Ca sa poti tine capul sus si sa zici ca indiferent ca unul si altul au facut si au dres, tu esti altfel, si TU esti motivul pentru care ceilalti isi vor schimba parerea.

Trebuie sa fii mandru ca esti roman, nu pentru ca tara o duce prost, sau ca te gandesti cum platesti maine intretinerea, ci pentru ca trimitem copii la olimpiade. Nu trebuie sa inveti germana din generala ca sa ai o viata buna, si nu trebuie sa te gandesti cum sa pleci mai repede din tara, pentru ca afara nu-i mai bine decat acasa. Si ca veni vorba de asta.

Asta e o intrebare la care sper sa raspundeti toti in fata oglinzii. Cum il privesti pe arabul care vinde in piata? Sau in Dragonul Rosu? Il privesti cu admiratie? Ii zambesti sii iti spui cat de bine e e ca totusi, vin oamenii in tara sa traiasca mai bine? Nu. Te uiti la el si spui, uite-l si pe asta, vine si ia pita unui roman. Vine si munceste acolo unde fratele meu / sora mea ar putea lucra. Nu te bucuri ca Mittal Steel a cumparat Sidex Galati si nu te bucuri ca s-a desfintat ARO. Parca chiar iti placea Samara si voiai sa-ti cumperi un off-road pur romanesc.

Eh, acum, gandeste-te ca TU esti in locul arabului si din afara te priveste un englez. Sau un neamt. Si sa nu crezi ca ajungi acolo si o sa iti fie oferita o sansa egala cu ceilalti. Un englez nu te va vedea ca pe un alt englez. Sau macar ca pe un alt om. O sa te priveasca si o sa se gandeasca daca iti strange mana sau nu, si daca da, unde se poate dezinfecta mai repede. Acolo o sa te astepte locuri de munca pe post de dadaca, infirmera si in general locuri in care o sa trebuiasca sa muncesti mult, si pe putin. O sa ai ocazia sa muncesti fara prea multe sanse sa cresti, din punct de vedere al unei cariere si in general vei fi tratat prost. Cam asa cum tratezi tu femeia de serviciu de la scara blcului, cand in mintea ta de copil, arunci hartia pe jos gandindu-te ca ce, doar pentru asta e platita.

Aud din ce in ce mai multi oameni care plang, care se plang, ca preturile sunt mari, ca viata aici e grea, ca ar fi mult mai bine in afara. Intotdeauna iarba e mai verde dincolo de gard. E normal. Se numeste marketing. Si e normal ca un englez sa prefere sa cheme un roman sa-i stearga parintii la fund cand acestia nu mai pot sa se ridice din pat, decat sa o faca el... Doar e englez, nu?

Dar sa schimb putin nota. Idea de baza e ca, nu trebuie sa urasti pentru a fii patriot. Si nu trebuie sa arda nici flacara razboinica in inima ta. Trebuie doar sa iubesti ceea ce ai. Sa-ti iubesti apropiatii si sa iubesti locurile natale. Coltul blocului unde stateai cu prietenii si beai o bere. Trebuie doar sa te simti bine cand Sandra ia medalia de aur si sa te umplii de spume cand vezi ca pe net e mai apreciata McKayla. A fi patriot inseamna sa stai sa te gandesti cu un zambet pe buze cat de multe lucruri au adus in lume romanii si Romania, dar si iti iasa fum pe urechi cand auzi de toate tampeniile pe care confratii nostri, mai mult sau mai putin legitimi le fac in afara.

Romanii intotdeauna au fost un jucator major pe scena internationala... Doar ca nu am stiut sa ne jucam cartile. Aveam o chinta in mana si am incercat sa luam o pereche... Am lasat hotii si fanarii sa-si faca de cap la noi in curte, si am ridicat din umerii si am intrebat... dar eu ce pot face? Pai, in primul rand, sa vorbesti. Sa scrii si sa distribuii. Sa urlii in Piata Constitutiei ca iti vrei dreptul asupra vietii tale si sa iti aduci aminte, ca parintii, unchii si bunicii tai si-au dat viata pentru ca TU sa poti vorbii. Intrebarea e, de ce taci?

E timpul sa facem icoane din oamenii iconici, si trebuie sa ridicam altare celor care ne-au deschis toate usile si toate oportunitatile pe care noi am tinut mortis sa le aruncam altora... Cel mai amuzant, e ca se poate. Si nu e greu. Trebuie sa ne uitam tot in interiorul tarii sa observam aceste lucruri.

Poate sunt eu mai special si gandesc asa, poate pentru ca sunt rocker sau poate pentru ca o ard cu motociclistii. Dar cred ca inainte sa stim versurile de la 3 Doors Down sau Three Days Grace, ar trebuii sa putem fredona Destapta-te Romane si macar un cantec patriotic. Inainte de a vizita Viena sau Paris, sa stim cum arata Alba sau Timisoara. Iasi, poate chiar si o vizita in Pascani, in loc de un weekend in Innsbruck...

Credeti-ma cand zic ca totul incepe cu voi... Cu noi. Cu un telefon la 112 atunci cand cineva are nevoie de ajutor. Cu a trage masina pe dreapta sa ajuti un batran sa treaca strada. Si poate suna minor, sau banal, dar civilizatia din asta sa format. O candela aprinsa la o cruce nu valoreaza nimic, dar o clipa de rabdare si un telefon salveaza o viata... In fine, bat campii deja.

Sper ca poate anul asta reusesc, si poate ne vedem acolo. In noaptea dintre ani, in Piata Unrii in Alba-Iulia. Also, dedic postul unui drag prieten din Oradea pe care sper sa-l vad saptamana viitoare. In tonul asta va las pe Tu Ardeal a lui Hrusca. Ca nu totu-i Lerui ler. Iubiti tara, cu toate culorile ei, sa nu ajungeti peste hotare intr-o lume foarte, foarte gri... O seara faina sa aveti.