The fallen sky...

Hey! Third day, third post, third segment of pure awesome fantasy. :P I think. Let's go for gritty, yet semi-heroic with a pinch of devastation and war? What do you think?

The city seemed peacefull. It was nothing close to that, but from the ruins of the skyrise building they covered themselfs into it seemed so. The moon was breaking trought the iron clad clouds and they we're making camp there. H. was up on the iron beams of the destroyed building, searching, looking and providing cover with his .50 Barret. B. and Marie. we're cooking up some rations. The silence was almost painfull and they we're paying more attention to the sounds the wind made than what they we're doing, so no wonder half their cooking was chared to an undefined black shade. At least the food tasted the same, so they didn't bother to be horrified by the military rations they stole a couple of days ago.

Rising angel...

Buna seara, din nou. M-am gandit sa scriu si astazi, chiar daca e destul de soon fata de ultima oara, dar am avut parte de o experienta cam aiurea azi cand veneam de la munca. Eram in taxi si in fata noastra, pe undeva dincolo de Podul Grant era un pui mic de proumbel pe mijlocul strazii. Zic pui pentru ca era micut si nu putea sa zboare. A oprit taximetristul si a incercat sa-l prinda, dar amaratul (Care tin sa mentionez era negru cu pete albe, sau alb cu pete negre, foarte frumos, oricum) a fugit sub masina unei tute proaste… Roz. Care l-a si calcat. Toate astea intamplandu-se sub geamul meu la arpoximativ jumatate de metru… I-am auzit oscioarele cum au pocnit si cum i-a pleznit pielea scotand totul afara. Si dupa ce idioata a trecut cum inca ii mai tremura un piciorus. Imagini care cred ca o sa-mi fie in minte mult timp de aici incolo. Nici nu mai zic de golul in stomac si raul pe care-l inca am, aproape opt ore mai tarziu. Asa ca, incurajat de Cati la ultimul comentariu, si cu imaginea asta proaspata in minte, am zis cat de departe pot duce idea de tragic in proza...? So, here it goes, another figment of my sick imagination…

Archangels bring vengeance

Mmm. Buna seara. Bine, cat de buna poate fi, depinde de perspectiva din care privesti. Astazi m-am gandit ca e timpul sa mai scriu cateva cuvinte din propria-mi fictiune bolnava. Ultima a prins bine, asa ca, hai sa mai bag o fisa. Ma ajuta si starea de spirit in care sunt, ce-i drept, sa mearga cuvintele mai bine decat in mod normal. Dar despre asta alta data, cand o sa fie frig afara. :P

It was late during the evening. The birds and sparrows went to bed already, and the moon was ready to rise. The streets we're calm and peacefull and the air was tense, as if knowing what was going to ensue. It was like the Grim himself was walking the street, scaring all dogs and cats into their hiding. Between they gray and blurry buildings of the city only engines roared, and roared of blood they did. Three bikes roared down the street in a V shape. Licence plates removed and armors placed, the bikers schreeched the walkway. Suddenly, they see a group of people standing in front of a building drinking. They pull over and decide to wait. Helmets still on, only moved a bit to let a ciggarette cut the nerves of steel.

Gaming and life in 25 years from now.

Hei. Neata. N-am mai scris de ceva timp, si sincer, imi era dor. Voi ce mai faceti? Eu sunt bine, relativ, ca intotdeuna. Could've been better. Un an si ceva de nightshifting. Incerc sa ma pun pe picioare si sa-mi implinesc cateva scopuri, sper sa ajung la ele cat mai curand posibil. And finally, m-am apucat de scoala de soferi. De A. Sa vedem unde o sa ajung cu asta si cat de repede. Ce-i drept, n-am mai fost acolo de saptamana trecuta, dar sunt si la mana unui amic. Since I don't know how to ride a bike, he has to baby-sit me after the instructors and the usual students leave. Dar sa vedem. :P Wish me luck.

Anyway. N-am nici un chef sa stau sa scriu astazi despre lucruri meaningfull, si tinand cont ca de cand am scris ultimul blog post am terminat Star Trek: The Original Series si m-am apucat de Voyager, am chef sa o ard SF. Bine, asta combinat cu lansarea de curand a Diablo 3, in wich I sank my teeth in from the first hours of going live, plus cateva articole de pe Cracked.com m-au facut sa ma gandesc cam incotro se indreapta societatea noastra. And it's a hellish sight, I can tell you that!

Teorii ale conspiratiei... de pe Marte.

Buna seara si bine v-am regasit dragii mei.


In aceasta minunabila seara, va voi povestii o mica istorioara pe care am primit-o prin fax de la SETI, eu fiind in stransa legatura cu o martianca ce locuieste in Unspecifidistan. Acesta martianca, locuind in capitala Unspecifidistan, pe care o vom numi generic, Kuala-PurPur, traieste cu inima stransa la gandul ca Statele Unite ale Piramizii si Fetei de Om din emisfera luminata planetei Marte vor veni sa imparta democratia si pe taramul Unspecifidistan. Din acest motiv, cat si din motive financiare, mica martianca nu si-a facut abonament la una din companiile de telepatie mobila, ci a ales optiunea cartelei.


Intr-o zi cu soare de primavara, mica martianca isi roaga mama sa ii incarce cartela reincarcabila. Toate bune si frumoase. Asa ca, fara sa abie telepatia cu pricina, mama martianei face o vizita la magazinul local Parisoara. In acest magazin, dumneaei vorbeste cu o martianca caserita, care ii incarca cartela fiicei dumneaei in baza exclusiva a numarului de telepatie. Nu tu card de rencarcare, nu tu bon cu cod, nimic. Tranzactia se face simplu, contul fiind incarcat electronic, fara nici o problema.

Sucker Punch!

Buna dimineata! Ce faceti in aceasta minunata zi de vineri? Presupun ca abia asteptati sa ajungeti acasa sa terminati o noua zi de munca. Eh... Eu nu. Eu noapte asta lucrez, asa ca va invidiez. :) Dar, in fine. E 07:05 dimineata cand am inceput sa scriu aceasta postare si ma pregatesc sa va plictisesc, eu sper sa nu, cu inca o cvasi recenzie a unui film.


Scriu acum, nu neapartat ca nu aveam altceva mai bun de facut sau scris, dar dupa ce am vazut Sucker Punch cu Alina am intrat intr-o mica dezbatere si mi-as dori sa aud si alte pareri, asa ca, va rog: Dupa ce cititi ce-am scris, si dupa ce vedeti filmul, vreau sa-mi scrieti cum anume ati simtit filmul? Daca va distrat, daca va placut sau daca considerati ca este o capodopera, sau nu. :)

Povesti... Creatie... Fericire...

Buna seara dragilor. Ce mai faceti? Cum o duceti? Cum va simtiti? Eu? Stiti cum e, cat de bine se poate in conditiile date, o duc bine... In rest, de simtit, simt multe, dar putine inteleg...


Ca veni vorba. Voiam sa spun asta... Inainte sa o fac, dar cred ca am inceput sa o fac fara sa-mi mai dau seama... Mai mult sau mai putin voluntar, dar cu siguranta inconstient. Sa pun intrebarile care vreau sa-mi fie puse. Si nu pentru ca stiu! Nu pentru ca imi pregatesc, ca la scoala, un raspuns de acasa. Nu, pentru absolut sincer, simt nevoia sa raspund la ele. Simt nevoia sa spun, uneori, ca nu e bine. Si sa spun ca sunt fericit. Cred ca toti o facem. Cred ca toti simtiti acest impuls, mai devreme sau mai tarziu... Pacat ca nu putem citii mintea celor din jurul nostru. Pacat ca nu putem sa ne dam seama ce au nevoie cei din jurul nostru... Ciudat e ca... In final, e mai bine asa. E mai bine sa fie asa... In final, desi o unealta ce ar putea face mult, mult bine, ar putea fi si la fel de bine, folosita pentru rau...

Regina Parfumurilor...

Hehe. Inca o zi la munca, un nou motiv sa postez pe blog, se pare ca. Ori asta, ori a inceput sa-mi placa. :P Daca stiti bancurile cu ursu'. :P In fine. Precum ziceam, sunt iar la munca, trag o tura de noua ore pana sa plec asa, iar pana una alta, ascult ceva muzica, mai exact Three Days Grace - Wake up. (O sa pun melodia la sfarsitul postului). Pana atunci, sa mergem mai departe... Ah, da. Era sa uit. A.M.R. 4 Zile!!!! Hai liberare!

Asa. Cum ma plictiseam eu pe acili-sha. (:P) M-am gandit sa spun povestea cu Regina Parfumurilor. Pana ajungem acolo, in schimb, trebuie sa fac o mentiune. Mai exact, un disclamer. This ain't my experience, just my story. Nu eu am patit respectiva intamplare, mai exact, e vorba de Alina. Ea a trait-o, si mi-a povestit de ea visavis de postul meu cu "Intre babe si nespalati... Aventuri in Pirofi...". Deci, ca sa ma fac specific inteles. Intamplarea specifica, nu e a  mea, nu-mi asum creditele asupra-i. Povestea in sine imi apartie, e fictiune, si orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. :) (Intotdeauna am vrut sa zic asta.)