Ultimele trei zile...

Mmm... Buna dimineata? Cred... Stai sa vad. AH Lumina! Nu, la naiba! Da, e dimineata, se pare ca... E si asta cu jaluzelele o treaba... :D Fac o bezna in grota asta de hala unde lucrez, ca abia imi dau seama ca se face dimineata... Cat e ceasul? 8:20... Eu vad dublu, crede-ti-ma... Am lucrat astea doua nopti, cat n-am lucrat o luna jumate de cand m-am angajat la un loc... Cred ca am fumat doua tigari toata noaptea si sunt absolut nauc...

Oricum, tot raul, spre bine, cum se zice. Dimineata asta pare linistita, fara prea multa agitatie.. In afara ca e Duminica, iar eu sunt la munca. Destul de trist, nu? Dar e ok. Am stat saptamana asta acasa destul. :) Voi? Ce mai faceti, in rest? Voiam sa fac postarea asta undeva pe vineri seara... Dar bineinteles ca nu s-a putut, pentru ca am dormit ca un vitel si a trebuit sa ma duc la munca, unde am lucrat ca un bou. Dar nu-i nimic, titlul ramne la fel. Acum, nu va ganditi ca are legatura sau ca ma apuc sa povestesc ce-am facut eu in ultimele trei zile... Ar insemna ca in maxim zece cuvinte, am terminat postul. :))

Mda... Cateodata raman...

Buna dimineata! 05:05! Apoteotic moment sa incep o postare, nu credeti? Ce mai faceti? Care mai e viata voastra? Cum merg lucrurile? :) Pentru mine, e ok. Adica, in afara de faptul ca totul se desface din fiecare surub si pierd incet, incet controlul asupra tuturor situatiilor... Iar asta pentru un dependent de control ca mine e o tragedie inrudita apropiat cu moartea... Well, yeah. Intelegeti voi.

Dar nu despre asta voiam sa scriu, ca de bine de rau, in momentul asta vreau, nu vreau, viata merge. Si incerc sa fiu optimist, pentru ca stiu sigur ca daca imi doresc indeajuns de mult lucrurile o sa stea bine, pentru ca asa trebuie sa stea. Iar daca privesc ceva si descopar ca are o tenta negativa... E doar pentru ca aleg eu sa aibe o tenta negativa. Si pentru ca imi doresc eu sa ma afecteze.

Work! Trebuie sa zic si ceva de munca, ca doar de-asta stau pe aici mai mult de jumatate din timpul petrecut constient. A trecut o luna. Uau! :)) Fantastic. Parca a trecut o saptamana. E genial. Adica, momentan, e genial. Sa vedem mai departe. (Trebuie totusi sa pastrez o tenta de rezervare... Nu?) Sefa e geniala. Adica... Nu stiu. De fapt, stiu, e! Dar nu asta nu stiu... Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici ca se ruga de mine ieri dimineata sa plec cu jumatate de ora mai devreme. :)) Nu stiu cati din voi aveti, ati avut sau veti avea... Daca si vreodata astfel de sefi, care sa vina la voi si sa va zica sa plecati acasa. Si ca sa definitivez... Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici, ca daca citeste Puiu (Seful ei...), nu stiu cine a pus-o mai rau... Ea? Eu? Amandoi? :)) Oricum, o dulceata! :D Acest post, e pentru ea.

Timp... Cafea.. Fum de tigara...

Hello! Bine v-am gasit! Nici numai stiu de cat timp nu am mai scris. :P Atat de mult a trecut. Dar a trecut atat de repede! Nici macar nu mi-am dat seama... A trecut timpul ca un fir subtire si continuu de nisip ce a alunecat incet printre degetele mele, in timp ce eu priveam pierdut apusul soarelui... Ce nu am realizat e ca eram fumat, iar dintr-un apus, s-au facut cinci... Iar din cinci, a trecut o luna. Si da, e o luna de cand lucrez in Gameloft, iar timpul trece fara sa-mi dau seama. Noptile sunt atat de scurte si insignifiante incat nici nu realizez... Dar, pana una alta? Voi? Cum o duceti, ce mai faceti?

Asta seara... Dimineata, mai bine zis... de... Miercuri? Mda, am pierdut total notiunea timpului.. O sa vorbim despre timp. Despre ce inseamna timpul pentru noi si ce facem, ce preferam sa facem cu timpul nostru? In ultima vreme, de cand lucrez aici, si mai nou ma duc si la doctor... Nici nu realizez cand trec orele, iar zilele cu atat mai putin. Abia mai stiu ce zi e, pentru ca oricum lucrez si in weekend, iar timpul curge intre negura noptii si lumina zilei... Si cam atat.

When the Angel of Death...

Hello and good morning everyone! How are you today? What are your hot plans for this lovely Sunday? Me? Meh, at work, for now, and I'm planning to have lunch with Corb. :P Mostly due to the fact that I had so much to work that I barley got myself up from the computer for six hours straight, so yeah, I am really looking forward to eating something.

Hmm.. Let's see. Today's post is made out of feelings.... What do I mean with that? Well, it's rather simple. It all started around a week ago, when a guy from the bar I usually spend my days, and to some extent, spent my nights, died in a motorcycle accident. It was a sad day that day, and the candles still burn under his pictures from the pubs windows. That was circumstance number one. Circumstance number two came yesterday morning, when after about four weeks, I finally got in touch with an ex-co-worker from Call Point. Flori. When I last saw her, was in my last day in CP and we've met in the parking lot. At the same time I've met her husband. Yesterday morning I found out that the next day he died in a car crash... The third circumstance that shook me up to the core of my heart. And earlier tonight Alina linked me a song with a video. You'll find that at the end of the posting.

De ce iubim Bucurestiul...

Buna seara, si bine v-am regasit! Ce mai faceti? Ce mai spuneti? Unde se indreapta vietile voastre? Sper ca numai catre bine. Sper ca si a mea la fel. Eu, bine, sanatos, pe aici. Momentan, scriu de la munca. Imi era dor sa fac asta... Practic, sa fiu platit sa scriu. :P Intr-un mod ciudat, cam asta se intampla, fie ca vreau, sau fie ca nu. :)

Asta-seara am fost miscat de Bucuresti. De orasul mic, si murdar in care traim. Dar noaptea asta, am realizat... Din nou, ca nu e totul chiar asa. Si ca defapt, totul, pica exact asa cum trebuie. Stiu foarte bine cum sunt romanii. Ne plangem ca la noi, e urat. E rau si e murdar. Dar cand ajungem altundeva, nu avem ochi decat pentru urat, murdar si rau.

Tin minte cand un prieten de-al meu a vizitat New York-ul. Stiti ce mi-a povestit? Bine, mi-a zis multe, dar ce ne-a bantuit cel mai mult a fost mizeria. Cum imi povestea de Times Square si cum imi spunea ca pe trotuar sunt grilaje catre canalizare pline ochi cu gunoi. Sau cum intrarile la blocurile cu demi-sol, la fel, pline de jeg si gunoaie. Si ne bucuram cat de norocosi suntem ca nu se poate transmite mirosul prin intermediul filmului, altfel, numai avea Hollywood-ul atat de mult succes.