Hipsters and... me...

Buna dimineata dragilor. Daca ma vede cineva cum stau sa scriu post-ul asta, o sa ziceti ca am innebunit de tot. Anway, funniest shit happend to me past few months. Dar inainte vreau sa zic ca am iesit vineri la un ride, and it was awesome. :) Vreme frumoasa, un cruiser dragut... Little that I could ask for more. :)

Dar, cum spune si titlul, si precum inaintea mea (Acum vre-un an, cred) Leul de Oras s-a exprimat pe subiect, simt nevoia sa o fac si eu. O fi o chestie a noastra personala, sau generalizata? God knows, da' vreau sa vorbesc despre hipsteri.

In primul rand, si poate cel mai important, trebuie sa subliniez. Eu NU SUNT hipster. Si, nu, oricat as fi catalogat sau clasificat ca atare, nu sunt hispter. (That... kinda sounds hipster-ish, dosn't it? :P )

Ce anume incercam sa facem?...

Buna dimineata! N-am mai scris de ceva timp, desii am incercat acum cateva zile, dar nu mi-a iesit. Bine, nu cred ca o sa-mi iasa nici acum, sincer, ca ce e in mintea mea, nici Dumnezeu nu mai stie. :))


Anyway, incepu cu... I have my driver's licence. X_x Class A. Finally. Fuck yeah!

Si ca sa continuii, vorbeam acum cateva zile cu niste amici despre ce am rezolvat noi cu vietile noastre, so far. Si eram, yeah, so, we got married, or almost (some of us), we got cars, bikes, our own places, good work places, am terminat facultati, am ajutat alti oameni, ne-am ajutat pe noi si ne place sa credem ca nu facem umbra pamantului degeaba.

Am intrat in politica sperand sa schimbam ceva, am fost scuipati de sistem mai repede decat am putut spune "Hop". Ne-am pierdut in noi si am calcat drumuri intunecate, am avut zile in care am sperat ca totul sa se termine si am avut zile cand i-am tras pe altii din cele mai itunecate locuri ale vietii.

Arte, viziuni, asteptari... Wait.. Daufq is that?

Ok. Sa scrim. Buna seara. Dimineata asta, incercam ceva nou. Dar vedeti asta la final, nu stiu daca o sa se lege, sau daca o sa va placa, nevertheless, we can experiment.

Anyway. Legat de ceea ce am inceput, voiam sa vorbesc putin despre arta. Despre ce a fost, ce a ajuns, si ce va fi. Toata treaba asta a pornit de la trei clipuri, le voi link-uii aici pentru delectarea voastra audio-visuala. (Ah, da, this is going to be a longer than normal posting, due to the videos, mostly.)

Ideal, arta e o forma de exprimare a unor idei, si sentimente, corect? E vorba de viziunea artistului asupra unui subiect, si fie ca e o exprimare visuala sau auditiva a unor sentimente, sau situatii, in principiu arta trebuie sa exprime o poveste. Sa aibe un inceput, un continut si o incheiere. Trebuie sa aibe substrat si context, iar in cel mai fericit si aplaudat caz, o morala, sau o idee finala ce poate fi extrasa din respectiva piesa de arta. Iar asta se aplica in orice. De la pictura, la dans, muzica si film. Teatru sau literatura.

Patriotism, de ce da?

Intamplator nu am putut sa ignor in ultima vreme situatia din scumpa noastra tarisoara. (Si nu sunt ironic acum, vedeti mai jos).

Tot balamucul cu intrunirea Popularilor Europeni la Bucuresti, in acelasi timp cu mitingul USL-ist. (Stiu ca am zis ca nu fac politica pe blog, but bare with me a moment.)

Acum, eu stiu foarte bine ca in situatia socio-politica de astazi culoarea politica are mai mult, dar in general mai putina legatura cu definitia ei statutara. Si pana una alta, liberalii sunt socialisiti si socialistii sunt liberari, daca da bine in buletinele de vot. Sa nu mai zic de democrati care ajungi taranisti daca le arati o stampila, iar taranistii care... Astia nu mai sunt si punct.

Dar, indiferent, am avut placerea sa ma conversez cu un amic foarte bun de-al meu ce e foarte anti-Basist, el de felul lui, si foarte pro-USL-ist, ceea ce in general, nu ma deranjeaza. Fiecare face ce vrea el, and what's all. (Nu intelegeti ca eu sunt pro-Bashe). Imi spune cum se uita la miting (Daca era acolo sau nu, asta nu mai tin minte) si cum s-a umflat o vena pe tampla vazand un steag rosu PSD-ist.

Eu si prietenii mei jurnalisti

Buna seara. Si bine v-am regasit. Cred?

Nu stiu ce pot zice, azi doar aveam foarte tare chef de scris. Don't ask me why.

Anyway. Comming back to talking about people, I guess. I love people. I love people that thing their better than other people.

Si cel mai bine intra in tagma asta artistii si jurnalistii. Doamne, iubesc oamenii astia. Iubesc autismul lor. Sunt de-a dreptul geniali. Mai ales studentii, ca restul isi mai spala pacatele cand lucreaza la McDonalds, in timp ce-i rog sa nu puna ceapa pe BigMac-ul meu. Asa ca pe aceia ii iert... momentan.

Anyway. Sa incep. Nu stiu, am spus povestea cu "Prietenii mei jurnalisti" vreodata aici? Daca nu, hold on to your horses ladies and gents, 'cuz you'll have a blast.