O zi de lucru... In Racoon City!

Buna dimineata!


Heh... Daca ma intrebai acum trei luni daca o sa incep vreo postare, vreodata cu "Buna dimineata!" te-as fi catalogat nebun, probabil schizofrenic, si te-as fi trimis sa-ti faci un control psihologic... Dar, uite cum, iarasi, viata are fanatasticul de prost obicei de a ne dovedi ca socoteala de acasa, nu seamana cu cea din targ.


Ok, aceasta postare nu era in plan, e semi-spontana, as putea zice. Asa ca astazi nu voi vorbi despre ganduri, sentimente, idealuri, sau mai stiu eu ce. Nu. Astazi discutam de ce-am patit, de ce am vazut, de experiente. Astazi va scriu despre prima mea zi la munca in tura mea noua, de noapte. Mai exact, pe programul 02:00 - 11:00. Sper sa va distreze si sa va amuze. :)


Ok, trebuie notat ca ziua mi-am inceput-o la ora 17:00. M-am trezit, am mancat micul-dejun. (Da stiu, foarte tare, nu?) M-am spalat, am intrat pe WoW, mi-am facut un car de draci, am mai mancat si m-am uitat la TV. (Iarasi, neobisnuit, nu?) Cat despre asta, vreau sa mentionez "In Premiera". Dar mai tarziu cu acest detaliu. :)


Am plecat de acasa catre magazin in jurul orei 01:10. Tigari, Cola, o sticla de energizant.Si in taxi. Ajung la munca. Bineinteles, pe Expozitiei, nimic. Pustiu. Nici tipenie de om, nici urma de masina. Doar o pustioaica se saruta focos cu unul pe marginea unui taxi in fata la Facultatea Romana-Americana. Caminele? Parca dezertate. Romexpo? Nimic. Nimeni. Ma gandeam deja. Parca as fi intr-o exemplificare stupida din Resident Evil....


Trebuie mentionat, inainte sa intram in amanuntele ce urmeaza, ca de curand, am vazut "[REC]". Da, stiu, este FOARTE tare. Da, stiu, e din 2007. Da, stiu, sunt un prost ca nu l-am vazut mai devreme. Si daca voi nu la-ti vazut... Ce pisici mai asteptati? Baga-ti de top!


Eh, ajung in fata firmei. Parea pustiu. Pentru o secunda, am crezut ca cineva isi bate joc de mine. Lumini, ioc, lume, iti dai seama. Pana si poarta de la gard era inchisa... Zic, ok, sa vedem. Deschid poarta. In spate, observasem deja un caine tolanit. Am zis, ce dracu, s-o fi obisnuit cu mine intr-o saptamana. Eh, na? Vezi ca incepe sa maraie dihania... Si sa latre... Cand il vad, se si ricica.. Schipatand. E saracul, un catel cu trei picioare. Ii lipseste cel din dreapta-fata... Si schiopata el, saracul, mai departe de mine. Eu, sa fiu sigur, nu-i intorc spatele, si ma duc spre usile glisante automate... Tineam eu minte. Ridic piciorul, pasesc pe treapta, inca doi pasi. ZDRANG! Dau cu spatele in usa. "Ma, ce mama dracului?" Ma intorc usor, fac cu mana prin fata senzorului... Nimic. "La naiba, ce fac acum?" Bat in geam... Javra, isi arata coltii... Mai bat odata. Dinauntru, se aude: "Da, da, vin acum!" Rasuflu usurat, cand vine paznicul. Se uita la mine... Ma intreaba: "Ce doriti?" Eu, perplex..."Poftim?". El: "Ce vrei domnule, ca nu am tot timpul." Eu: "Sunt tura de noapte la Gameloft, Community Manager?" El: "Pai Vlad?" Eu (Cu mentiunea, ca nu l-am cunoscut pe Vlad): "Si-a dat demisia..." In fine, se da omul din fata usii, intru. Rucsacul iarasi in spate, trec bariera... Dau sa urc pe scari... Bezna. "Glumesti... Nu?" Gandesc eu timorat. Ma opresc, deschid geanta, scot lanterana. (Da, stiu, intotdeauna pregatit pentru un atac cu zombie). Aprind lanterna. Iarasi, de mentionat, intre timp, vorbeam cu Alina la telefon. Urc pana la Parter B. Pana aici, mai era cate o raza de lumina difuza de la tonomatele de mancare si cafea... De aici in sus, intuneric mai rau ca intr-un cavou... Ajung la 1A. Urc mai departe, usor timorat, cand? Lanterna incepe sa palpaie... "Hai, sa-ti traiasca tie! Zici ca sunt intr-un horror ieftin!" Si asa imi face lanterna, inca un etaj. Palpaie intr-una, pana se opreste de tot. Eram pe la 1B... Trebuia sa urc la 2A, 2B, 3A si eu lucrez la 3B. Singurul loc in toata firma unde mai era tipenie de om, mai exact, Alex, tipul care e pe tura dinaintea mea. La telefon, Alina, ca sa puna sare pe rana, zice: "Vezi in spate, sa nu fie baba..." Eu, instinctiv, dau cu lanterna de doua ori de picior (Deh, daca merge in filme, ce dracu, sa nu incerc?) se aprinde becul, ma uit in spate, nimic... Rasuflu usurat. Urc mai departe injurand, lovind lanterna de picior si in urme de lumina palpainda. Ajung intr-un final, la usa de la etaj. Intru in birou, bezna si mai si. Doar lumina slaba de la monitoare. Pot spune, ca eram usor panicat, daca nu chiar speriat. In mintea mea, juram deja ca nu ma mai uit la filme horror inainte sa vin la munca in tura de noapte fara sa stiu ce si cum e... In fine, ajung sa aprind lumina, ma desfasor, fumez tigara si aia e. De acolo mai departe, work, si alte chestii sa ma tina ocupat. Printre care, si postarea. :)


Sper sa va fi distrat... Asa, cat despre ce ziceam mai sus cu televizorul:


Intre alte activitati, noaptea asta, am umrarit ultimul episod in "In Premiera". Nu o sa va plictisesc cu multe detalii, nici macar cu toate. :P Dar vreau sa mentionez cateva lucruri care pe mine m-au impresionat profund. Pentru cei ce ati urmarit, si stiti despre ce este vorba, nu vreau sa scriu despre escrocherii cu oferte de turism in Romania, sau despre alte bazaconii cu stadioane de 11 miliarde de RON si parcuri puse in sate si comune. Nu. Vreau sa scriu putin despre Sean Williams. Britanicul ce a trait, si, din cate stiu, inca o face, intre lupi. Vreau sa mentionez ca este absolut, genial.


Cateva idei. Ca tot scriam in postarile anterioare despre conditia feral a omului. Spre exemplu: Sean spunea in interviu, mai exact, povestea, despre unul din lupii din haita in care s-a alaturat. Zack. Zack era un lup de rang inalt, care nu accepta ca Sean sa doarma noaptea. Pur si simplu, nu intelegea ca oamenii trebuie sa doarma. Pentru un animal, somnul profund este doar o condamnare la moarte. Probabi, si pentru noi a fost la fel, acum mult, mult timp. Asa ca, in fiecare noapte, Zack venea, si sarea pe pieptul lui Sean cu toate patru labele. Acum, poate, nu intelegeti. Lupul, e un animal agil, dar in final, tot caine de talie mare e. Sub 20kg, ma indoiesc ca are. Si sa-ti sara dihania pe piept, in intreaga lui glorie, ma indoiesc ca e placut, sau cel putin confortabil. Dupa ce Sean se trezea, mergeau impreuna sa-si marcheze teritoriul si sa verifice zona. Destul de simplu, nu? Partea interesanta. Si vreau sa zic, impresionanta e ca, dupa aproximativ doua saptamani repetate, in care Sean avea vizite surpriza din partea lui Zack, a visat, ca un lup sare pe pieptul lui... Omul, deschide ochii, si gaseste, ce? Un lup, pe Zack, privindu-l, dand aprobator din cap, si mergand spre limitele teritoriului... Ce intelegem din asta? Ca si noi eram invatat, undeva de mult, sa dormim iepureste? Sa ne odihnim, dar in acelasi timp sa fim cu totul constienti de ceea ce se intampla in jurul nostru? Poate asta spune ceva, celor ce sustin ca oamenii NU sunt animale...


In final, pe aceasta nota, vreau sa inchei tot cu un citat din Sean... El spune ca nu a vazut pana acum un lup sa-si piarda controlul, sa se lase prada emotiilor. Intrebarea lui este... Cati dintre noi am putea face la fel, avand arsenalul unui lup? (Coltii si gheare ce pot rivala cu lamele de cutit?) Pana una alta... Cine sunt monstrii? Ei? Sau noi?


Daca vreti sa urmariti intreaga emisiune, si sincer, va recomand cu caldura, o gasiti la link-ul de mai jos:


In Premiera cu Carmen Avram - Duminica 15 Mai 2011


"They live by rules, and laws we've long since forgotten... ...You're not there because they love you or because they think they owe you something from past experience. You're there because today, at that moment they need you. Tomorrow? Or in 30 minutes time? That could change completely..."


Ca nota de final: Pregatiti-va! Initiez un nou proiect, se va numi "Discutii serioase cu oameni neseriosi" alaturi de colegii, si bunii mei prieteni Alexandru Chirita (Smilea) si Andrei Corb (Corb) pe blogosfera, si nu numai. Pot spune doar atat... Sper sa va distreze pe voi urmarind, pe cat ne va distra pe noi crearea.


Melodia, Marlin Manson, tema filmului Resident Evil. Mi s-a parut adecvat postarii. :P


In final, va doresc sa va bucurati de culorile din lumina, pentru ca in intuneric, nici macar griul nu se vede...