joi, 17 noiembrie 2011

Un basm rupt din realitate...

Hey. Sara buna.



Ceea ce e ciudat... E Sara buna? Habar n-am, ca n-o cunosc. Seara mea, in schimb, nu prea. ;)
In limita decentei, oricum. Stiti vorba aia. Seen better.


In fine. Back to the topics.


Ati incercat vreodata sa ajutati pe cineva, cu orice? Si eventual sa faceti mai mult rau decat bine? E o vorba. Drumul spre Iad e pavat cu intentii bune. Problema e ca e adevarata. Nu inteleg de ce, nu inteleg cum, si nu pot sa-mi dau seama care e toata faza asta...


In principiu, ma consider un om bun. Ok, nu perfect... Bun. As in. I woudn't harm someone without a good reason, and I would rather help than hurt or be on the sideline. Si e dificil. La modul ca, poate aici e problema, nu stiu. Nu sunt indeajuns de indiferent?


Exemplu. Asta seara am primit un telefon pe la ora 1. (Da, 1 noaptea, nu 1 ziua. :P ). Un amic, foarte vechi, imi povestea de cata teapa si-a luat incercand sa-si gaseasca de munca intr-un amanet. In fine, nu intru in detalii pe tema asta. Thing is. M-am oferit sa-i dau un CV la mine la munca sa-si gaseasca ceva. Nu e ca si cum as garanta ca-si gaseste, dar pana una alta, ce ma doare mana sa vorbesc cu unu, doi oameni pentru cineva, si sa dau un mail cu un CV, right?


Plus ca stiu ca individul e ok si nu m-as face de ras cu el, or what not. Finally, stiu ca omul are probleme din punct de vedere financiar, si chestia asta asigura, intr-un fel sau altul, o anumita loialitate. Cineva care sta la parinti, iar venitul si-l sparge pe... prostii, nu se va gandii de doua ori inainte sa isi dea demisia intr-un access de furie pentru ca un individ din birou i-a spus ca e urat.


Cineva care are "n" credite, sotie si copil pe drum... Well, he won't, cuz he needs the money.


Mai departe. Nu ma simt... Folosit, cum ar zice altii. Adica, da, era destul de previzibil ca in momentul in care m-a sunat o sa fac aceasta miscare, nu-mi fac griji. Dar sunt destul de sigur ca nu de-asta m-a sunat omu'.


But, he ain't the one I wanna talk. :) El e cazul fericit.


Mare parte, same deal, same situation, doar ca de data asta, e vorba de o tipa. Pe ea, n-am mai vazut-o de... 5 ani, cred? Sau, bine, de vazut, am mai vazut-o... Dar n-am mai stat de vorba de vreo 5 ani. Boon. Pana aici e ok. Si, intamplator ma vad cu tipa intr-o dimineata pe la 5 cand am plecat eu ca o floricica la serviciu dupa ce n-am fost in stare sa ma ridic din pat, si stabilesc sa ma intalnesc cu ea pe la pranz, cand ajung acasa. 
Nici o problema. Mergem sa bem un suc, eram cu inca un amic. Stam cateva ore si plecam acasa. Ajunge fata la mine, mai stam de vorba, and what not. In fine, ma roaga sa o imprumut cu niste bani. Zic ok, stiam background-ul, si nu e chiar roz. What hurts to help? Bineinteles, nici eu nu aveam bani atunci, m-am imprumutat dimineata la un coleg sa-i fac rost.


Fun part. In dimineata in care trebuia sa ma intalnesc cu ea si sa-i dau banii.. Well, desperate is an understatement. (Bine, nici nu avea tigari... Daca eram in locul ei, cred ca faceam la fel.). Ii dau banii, si la fel, stam de vorba. (Uit sa mentionez ca intre zilele astea doua a mai fost o zi in care a ars-o cu mine cam toata ziua.) Practic, 3 zile, a stat la mine. (Nu ma deranejaza.). I-am zis si ei sa-mi dea un CV si sa-l trimit la firma. God knows she needs the job, si daca pot sa fac ceva in legatura cu asta, cu atat mai bine. Vorba aia, imi mai spal din restul pacatelor.


Finally. Ce m-a facut sa ma uit patrat, e ca ma batut la cap sa ne vedem azi... Guess what, no show. :))
Si nu ma deranjeaza nici asta. What does bother me is.. Why would you make someone care, and get someone involved, get them to give you some kind of help, and then just bail? Adica, nici nu pot sa o acuz de... Whatnot. :) Daca eram in locul ei, I woud've gone for the job, honestly.


Si asta e un exemplu recent. I can pull out at least 10 more if I put my mind to it. Ideea e ca. Ce e mai bine? Sa stai pe bara si sa te uiti la altii cum se chinuie? Nu sunt genul, si nu inteleg mentalitatea asta. Daca pot face ceva, o fac. Stiu ca nu toti o cer, dar nici sa stau pe banca si sa admir cum unii oameni sunt chinuiti... Stiu ca daca incerci sa ajuti pe cineva, majoritatea se vor gandii ca te astepti la ceva in schimb, ca numai exista concepte ca loialitate si altruism. Sunt perfect constient de asta. Poate sunt eu nebun si nu sunt instare sa ma aplic pe noile concepte de functionare a lumii. Fuck it, poate sunt prins in evul mediu, de in continuare cred in lucrurile astea.


Si pe zi ce trece imi dau seama ca nu e locul meu aici. Sinceritate, loialitate, verticalitate, onoare. Chestiile astea sunt cuvinte goale astazi. Amintiri notate in carti. Pierdute in negura istoriei. Si, totusi, inca resusesc sa cred, sau sa sper, ca exista undeva, dincolo de gardul existentei mele, o pasune verde, unde iarba ramane verde si unde vacutele sunt mov si se balega ciocolata. Sau, cel putin, asa pare acum, privind din cleiul asta amorf de societate... Zice s-ar civilizata.


Si e ciudat, sincer sa fiu. Pentru ca... Sau cel putin, asa am invatat in scoala, ca nu puteam sa ajugem, unde suntem acum, fara aceste lucruri. Dar, atunci imi pun urmatoarea intrebare logica... Atat de mult a degenerat specia umana incat sa pierdem aceste valori? Atat de mult ne-a schimbat fata umana capitalismul, incat ne-am intors in timp intr-o vreme in care bastonul conduce? Intr-un moment in care te bucuri ca altora le merge prost, pentru ca daca altii o duc prost, tu ai mai multe sanse sa o duci bine?

Serios? Pentru ca sincer, daca asta este starea de fapt acum, eu nu vreau sa traiesc in lumea asta. Sincer. Nu inteleg de ce as face asa ceva? De ce as accepta sa traiesc intr-o lume care prefera sa te tine jos, cand singura modalitate pentru evolutie generala e sa muncim impreuna? Dar cand zic asta, zic impreuna... Nu unul pentru altul...



Si apoi, mentalitatea merge si mai departe, spunand, ca nu e indeajuns sa nu ajuti... Ci si sa profiti. Sa fi sigur ca in orice relatie in care esti implicat, sa iei mai mult decat dai. Sa faci tot posibilul sa te deschizi cat mai putin, sa te educi in a fi cat mai retinut si mai restrans, ca atunci cand cineva, va face greseala sa se deschida fata de tine, tu sa poti culege cele mai suculente informatii, ca atunci cand e momentul potrivit sa le folosesti impotriva persoanei respective si sa iesi tu bine... Pe bune? Asta este mediul in care vreti sa va dezvoltati? Sa va crestetii copiii? Asta este viitorul nostru? Serios?


Loialitatea se masoara in bani astazi. Onoarea in cat rau poti produce. Verticalitatea exista pana cand seful vine si spune altceva, iar sinceritatea este inconjurata de omisiune. Suntem sinceri doar cu ce ne convine, iar in cel mai bun caz, restul numai spunem si o numim diplomatie...


Daca urmarim modul in care ne conducem relatiile inter-sociale, chiar si cele personale, o sa observam ca se reduc la bani, si mai putin la ceea ce simtim.


Inteleg de ce companiile prefera sa anagajeze oamenii infricosati. Oameni fara sperante si, cel mai important, oameni fara nici un pic de verticalitate. Pentru ca acei oameni, nu comenteaza. Acei oameni, fac probleme, acei oameni, nu se revolta si nu fac decat ce le este spus. Cel mai important? Daca acei oameni gandesc ceva altfel decat seful? Nici o problema, ei se vor razgandi si se vor intoarce pe o moneda asupra ideilor pe care le sustin si vor intra in linie imediat. Nu necesita explicatii, nu necesita adevar. Necesita doar directie si acceptarea neconditionata a acelei directii.


Si apoi va intrebati de ce toata lumea considera corporatiile rele? Pentru ca se inconjoara de oameni indiferenti. De oameni care inchid ochii la evenimente ce contrazic directia data. Atat...


Trist? Poate. Dar cel mai trist e ca suntem astazi, exact acolo unde am vrut sa fim... Exact acolo unde ne-am dorit. Pentru ca daca nu ne doream asta, am fi facut ceva sa o oprim. Daca nu asta voiam, nu faceam tot posibil sa ne schimam in carcase fara suflet si masini de facut sex...


Astept pareri...


Si va recomand sa va pastrati idealurile cat mai aproape de inimile voastre, altfel, incet, incet, culorile se vor scurge din viata voastra si totul va fi gri...


Pana una alta, sa inceheiem cu 3 Doors Down: Going Down in Flames


2 comentarii: