Timp... Cafea.. Fum de tigara...

Hello! Bine v-am gasit! Nici numai stiu de cat timp nu am mai scris. :P Atat de mult a trecut. Dar a trecut atat de repede! Nici macar nu mi-am dat seama... A trecut timpul ca un fir subtire si continuu de nisip ce a alunecat incet printre degetele mele, in timp ce eu priveam pierdut apusul soarelui... Ce nu am realizat e ca eram fumat, iar dintr-un apus, s-au facut cinci... Iar din cinci, a trecut o luna. Si da, e o luna de cand lucrez in Gameloft, iar timpul trece fara sa-mi dau seama. Noptile sunt atat de scurte si insignifiante incat nici nu realizez... Dar, pana una alta? Voi? Cum o duceti, ce mai faceti?

Asta seara... Dimineata, mai bine zis... de... Miercuri? Mda, am pierdut total notiunea timpului.. O sa vorbim despre timp. Despre ce inseamna timpul pentru noi si ce facem, ce preferam sa facem cu timpul nostru? In ultima vreme, de cand lucrez aici, si mai nou ma duc si la doctor... Nici nu realizez cand trec orele, iar zilele cu atat mai putin. Abia mai stiu ce zi e, pentru ca oricum lucrez si in weekend, iar timpul curge intre negura noptii si lumina zilei... Si cam atat.


In rest, timpul meu, cel putin, prefer sa-l petrec alaturi de oameni importanti mie. Prefer sa merg cu Alina la un film, sau sa il ved pe Corb in Dark. Prefer sa stau acasa, decat sa-mi pierd vremea mai mult, sau mai putin inutil. Prefer sa petrec timp alaturi de oamenii cu care aleg sa ma simt bine si prefer sa nu dorm, sau sa renunt la alte prostii, doar pentru cateva jumatati de ore alaturi de oamenii pe care-i admir.

Intr-un fel, imi pare rau ca lucrez. Inainte aveam timp berechet sa pierd vremea in fata blocului, sau prin diferite localuri si apartamente, mai mult sau mai putin dubioase, facand lucruri mai mult sau mai putin dubioase cu prietenii. Din fericire, prin cate am trecut si cate cele ce s-au spus, am ramas tot aia, tot aici, din contra, n-am mai inmultit. Din pacate, nu mai avem acelasi timp pe care sa-l petrecem impreuna.

Timpul, ca orcarui alta resursa din mediul nostru inconjurator... Ajugem sa-i simtim lipsa abia atunci cand ne lipseste. Tin minte cand eram mai mic si ma plictiseam. Tin minte ca aveam ore bune, in zilele proaste cand ma invarteam in mijlocul camerei, frecand televizorul si calculatorul fara sa gasesc nimic de facut. Multa lume se uita patrat la mine, nu puteau intelege cum de ma plictisesc, cand am atatea de facut... Iar eu nu intelegeam cum pot ei sa nu inteleaga ca nu am nimic de facut... Nimic din ce am chef... Acum? Acum stau si fac ce trebuie, si ajung sa vreau sa fac ce am chef si nu am timp. Ma asez la calculator si adorm pana se booteaza Win-ul... Nu cred ca tin foarte bine minte cand a fost ultima oara cand am reusit sa vad un episod cap coada fara sa adorm...

Si acum, ajung sa apreciez acel timp pe care l-am pierdut 20 de ani... Ma gandesc, ca puteam sa fac atatea lucruri pe care as vrea sa le fac acum. Dar asta e. Ma gandeam la asta zilele trecute cand stateam in Dark si savuram o ciocolata calda, singur, asteptand-ul pe Smilea. Un alt lucru de care imi e dor... Da. Cafeaua. :P De cand am fost la doctor, mi-a fost recomandat sa ma linistesc cu doza de cafeina zilnica... Dar nu asta e ciudat... Ciudat e ca am percutat! :P Si am cam renuntat... Sau, bine, asta imi place sa ma mint. Vad ca iarasi am ras un litru de energizant, o tona de Cola si mai am si jumatate de litru de cafea pe care o sa-l beau doar pana plec de la munca... Daca ajung in Dark... Macar beau ciocolata calda si Prigat in loc de Cola si cafea. :P

Dar imi e dor sa savurez gustul unei cafele lungi, indoita cu lapte, scaldata de soare si imbiata de vant, vara, pe terasa. Se imbina atat de bine cu o tigara. Un fum cald, te mangaie pe gat, curge usor si iti umple plamanii. Deobicei nu stai, dar atunci, parca vine numai bine. Te opresti si savurezi gustul. Deobicei asa fac... Si ajung sa scot incet si greu fumul din mine, ca apoi sa-mi spal gatul cu o gura de cafea, pe care o savurez cu cel putin la fel de multa intensitate.

Pana acum, pentru mine, tigara si cafeaua nu au reprezentat un viciu sau o nevoie pentru mine. Mai mult un moft, si un rasfat al simturilor. Cafeaua si tigara au descris, mai mult sau mai putin, un simt de eleganta, o forma de respect de sine si de auto-afirmare. Felul in care bei cafeaua, si fumezi, spune multe despre tine, despre stilul tau si despre felul tau de a fii. Arata daca esti tensionat, relaxat sau fericit. Daca ochii sunt oglinda sufletului, atunci tigara si cafeaua sunt oglinda mintii. Arata clar unde si cum esti...

Da... Mi-am adus aminte, ca tot trebuia sa scriu ceva despre subiectul asta, mai devreme sau mai tarziu... Sper doar sa nu fie prea tarziu... Dar stiu ca cine l-a cerut, inca citeste blogul, si nu cred ca sa suparat atat de tare. :P

Oricum, cel mai important avantaj al celor doua vicii e probabil incredibila abilitate de a dezlega buze si vorbe. La o masa, doi prieteni, sau un baiat si o fata, doua cesti de cafea aburinda ce se amesteca cu fumul fin de tigara ce arde mocnind in intunericul semi-obscur al unei cafenele retrase intr-un oras pierdut in timp... Efectul este acelasi, cuvintele incep sa curga, incet, sau mai rapid oamenii se deschid mai usor cand intre ei se afla o tigara si o cafea decat atunci cand singurul motivator se afla in privirea celuilalt.

Si ca tot ziceam de deschidere, mi-am adus aminte de ce mi-a spuns un prieten, experienta lui, si m-a facut sa ma gandesc la cat de inconstienti sunt unii parinti, si cum unii primesc, in timp ce altii nu au, in timp ce altora le e greu. Tipul in cauza, fiul unui cuplu divortat, a trait o mare parte din viata fiind impins de la un parinte la celalalt fara a avea o finalitate. Tatal lui, instarit... Conform standardelor mele... Putred de bogat. Intamplator, baiatul a fost fortat sa se mute cu taica-su de curand, ca sa poate ramane in Bucuresti. Triste sunt discutiile care urmeaza, modul in care este tratat si stilul in care se pune problema, semi-violent.

Stau si ma gandesc, atunci, cum de unii fac si de ce se intampla aceste lucruri? Chiar crede ca e bine asa? Chiar crede ca viata nu o sa se intoarca, si atunci cand o sa aibe mai mare nevoie, atunci toti ii vor intoarce spatele? Cred ca exista o farama de Karma undeva in lumea asta, iar daca acea farama de Karma presarata in lumea din jurul nostru se v-a auto-seziza... Well, that human beeing is utterly fucked. Dar, in continuare ma gandesc, de ce mai face lumea copiii daca tot nu sunt in stare sa-si asume responsabilitatile pentru ei?

De ce se incapataneaza viata sa-i dea o multime de bani unui om care nu este instare sa-si respecte odraslele si familia? Cu ce e el, mai bun ca noi? De ce unii primesc atat, in timp ce dau atat de putin, iar altii trebuie sa sufere... In fine. Nu stau acum sa imi fac probleme visavis de modul in care isi traiesc altii viata si sunt recompensati pentru asta... Pana una alta, Corb are dreptate. Nu este treaba mea sa interferez in aceste situatii... Dar macar pot sa ma lamentez...

Eh.. Ce vreau sa zic, probabil. :P E ca cel mai bine va bucurati de cei din jur cat aveti timp... Cat va permiteti sa petreceti timp cu ei. Si petreceti acest timp la soare, langa o cafea si in fata unei tigari. Si intotdeauna daca discutia nu e indeajuns de interesanta incat sa va captiveze, puteti privi cerul... Si ceea ce va inconjoara. (Eu in Dark am inceput sa urmaresc vrabiile. :P ). Si pot sa va asigur ca e un exercitiu relaxant.

Pana una, eu va las, sperand sa va bucurati de culori, pentru ca ele dispar rapid in fumul gri al timpului.

P.S. Astazi am pentru voi Papa Roach - To be loved.