Lumea astazi, ieri si maine. Episodul 1 - Astazi. Generatia Y.

Buna seara, si bine v-am regasit. Iata-ma iarasi acasa, noaptea. Bineinteles, se spune ca noaptea e un sfesnic bun. Nu prea inteleg cum vine asta, poate nu ajuta ca sunt orb ca un liliac si ca daca nu tin toate felinarele aprinse in casa sunt asa de chior incat cred ca pot sa-mi bag lejer degetele in ochii cautand sticla de Cola. Regardless... Voi? Cum sunteti? Bine? Sanatosi? Sper. Eu unul am scapat de plasture... Am revenit la normal de la statutul de pirat. mai trebuie sa-mi dau jos barba impletita si picorul de lemn, si sunt gata sa ma redenumesc fiinta umana. :)


Eh, pana atunci as vrea sa incep cu o scurta lista despre lucrurile care vreau sa discut in urmatoarele postari. Nu de alta, dar la cate sunt, nu am timp si jur ca nici chef sa scriu intr-un singur post.


Sa incepem. As dori sa scriu despre Der Untergang. Genial film. As dori poate sa discut si despre istoria sfarsitului WW2 din prisma mea. Poate sa elaboram ce-ar fi fost daca.


As mai vrea sa scriu un post dedicat exclusiv Generatiei Y. Si desi stiu ca nu ating pe nimeni altcineva decat pe mine si poate o persoana care mai citeste acesc blog, tot o sa o fac. :) Pentru ca e ok. Poate pentru ca suntem numiti si Generatia cu Cheia de Gat sau Generatia Coca Cola dar nu in ultimul rand Generatia Cernobyl. :)) (Promit ca o sa ascult Rammstein cand o sa o postez pe asta.).


Poate un pic de situatia socio-politica in care ne aflam, ca si focosul din sapatamana asta... In hazna. :) Mai mult sau mai putin un post despre cum si ce sunt valorile astazi.


Sincer? Habar nu am de unde sa incep. Sunt destul de multe de zis pe fiecare subiect, si sunt si parca as vrea sa le scriu pe toate odata. Dar e greu. Oricum. Hai sa incep sa tes o structura pe trei posturi, incep cu un omagiu Generatiei Y.


Pentru cei ce nu stiu, Generatia Y este international recunoscuta ca generatia nascuta intre 1980 si 1990. Pe net mai gasiti ca Milenialii sau Neo Generation (Wich is awesome, pentru ca daca stai un pic sa privesti atent, da, suntem Generatia lu' Matrix).


Suntem cei crescuti de bunici pentru ca parintii nu aveau timp de noi, lucrand in general peste 8-9 ore pe zi pentru un salariu mizer, de tranzitie. Suntem o generatie lovita de o cvasi izolare familiala pe care am umplut-o pe strazi cu cheia de gat, in parcuri sau in spatele blocului. Suntem cei ce ne-am facut prieteni la bloc si ne-am trait copilaria in afara scolii.


Tin minte cat am fost in generala, si de ce nu, si in liceu, ca din efectivul complet din clasa eram jumate la ora. Daca si aia. Pe majoritatea ne gaseai in bodegi, sau pe teren jucand fotbal. Asta daca nu eram ascunsi sa fumam in spatele unui bloc din vecini, iar cei mai norocosi o chilluiau dubios in parcul Gradinitei din apropiere.

Suntem cei ce au fost in cluburi, au baut si s-au drogat, dar nu ne-am ratat. Nu suntem perfecti, si in nici un caz nu am fost regretati de parinti. Am avut bune, si am avut rele. Ne-am depasit conditia, in general si ne-am ridicat deasupra mazgaii din care, majoritatea, provenim. Daca stai sa ii privesti pe cei intre 20 si 30 de ani de astazi sunt in general oamenii cu scaun la cap. (Alta expresie pe care am urat-o din suflet.) Oameni decenti cu care ai ce discuta, care au trait anumite experiente pe care, mai mult sau mai putin le recomanda altora. Sunt cei ce stau pana la patru dimineata scriind, vorbind si absorbind, dar sunt in picioare la opt si sunt pregatiti sa dea tot ce e mai bun la locul de munca.


Am fost invatati de mici sa fim responsabili, sa avem grija de lucrurile noastre si sa muncim pentru ceea ce ne dorim, dar in acelasi timp am pierdut zile si nopti pe strada, am pierdut bani si timp in facultati mai mult sau mai putin utile, avem diplome de Ingineri-Someri si in final, suntem o generatie de intelectuali. Bine, o buna parte dintre noi.


Bun, sunt constient ca mai mult sau mai putin suntem afectati de ceea ce vedem. Iar daca esti obisnuit sa stai intre inculti, nu vei observa incultura... Sansele sunt sa o absorbi. Dar daca petreci timp intre oameni care au citit mai mult de doua carti de colorat la timpul lor, vei descoperii ca nu e chiar asa, si ca oamenii in general stiu mai multe decat par. Pot spune ca am avut norocul sa traiesc intre oameni care m-au pocnit peste nas la fiecare greseala. Si zic noroc nu pentru ca a fost confortabil sau bine, ci pentru ca m-am invatat sa verific o informatie inainte sa o zic. (Nu pot spune acelasi lucru despre 50% din jurnalistii din Romania, in schimb.)


Suntem cei ce sunt doborati la fiecare colt, dar suntem cei ce ne ridicam deasupra multimii, cei care ies in evidenta, cei care fac ceea ce trebuie, iar cand trebuie sa facem ceea ce vrem, o facem pana ajungem unde ne doirm. Pana una alta, suntem cei ce aduc rezultate pe masa si suntem cei ce facem totul posibil, pe oricare plan existential.


Suntem cei ce au invatat ca totul are un pret si suntem pregatiti sa-l platim pentru a ajunge unde ne dorim. Suntem cei ce privim in jur si ne intrebam unde o sa ajugem maine, cand copii din ziua de azi numai ies din case, iar contactul social se face printr-un monitor. Acum, nu ma intelegeti gresit, nu blamez internetul, saracul nu are nici o legatura. E o unealta. Dar, ca orice unealta, poate fi folosita prost. Iar daca cineva isi petrece timpul in casa pe calculator iar cei mai apropiati prietenii sunt cei din clasa/scoala/facultate... Atunci ai o problema. Sau, cel putin asa o vad eu.


Da, recunosc, si eu eram apropiat de colegi, intr-o anumita masura. Pot sa ma laud ca inca tin legatura cu colegii din generala, si nu multi fac asta, credeti-ma. Dar indiferent de aspect sau de situatie, situatia e intotdeauna aceasi. Pe zi ce trece, mai putin copii pe strazi, pe zi ce trece mai multe fete imbatranite in baruri si nici o fata tanara (Sa fiu clar, a se citi fatza. Nu am setat tastatura pe caractere romanesti, si nici nu o sa o fac, si ma enerveaza sa scriu cu "tz" sau "sh" si etc.). Petrec cam 80% din timpul liber intr-un bar, si rar, foarte rar vad lume sub varsta de 25 de ani in bar... Si pe an ce trece, tot aceasi suntem, nimeni nou si media de varsta doar creste.


Ma ingrijoreaza, intr-un fel, acest trend. Imi dau seama ca, ceea ce a urmat dupa noi sunt mult mai reci. Se reprima in case, in fata monitoarelor si a ecranelor de televizor si mai degraba ar prefera sa-si bage iPhonu-l in vena decat sa iasa la o bere. Dar nu asta e cel mai trist. Pentru ca e logic. Da-i unui copil un calculator, si numai iese din universul virtual. Ce ma ingrijoreaza cu adevarat, sunt parintii, care in lipsa timpului, prefera sa-si infunde odraslele intr-un mediu inchis, probabil toxic, decat sa-si scoata in lume. Cine stie ce se poate intampla? Traverseaza copilul pe unde nu trebuie. Il bat tiganii si-i fura telefonul de enshpe milioane...


Puii mei... In final, e vina lor daca odrasla nu a invatat pe unde se traverseaza strada. Si tot vina lor e ca dau atatia banii pe un telefon mobil. Eu pana la 14 ani nu am stiut ce-i aia mobil, iar cand am primit unul, era o caramida atat de oribila si imensa incat pot jura ca trebuia sa o tin in rucsac, nu aveam buzunare indeajuns de mari pentru ea. Si da, mi-a fost furat telefonul, dar din nou zic, era atat de ieftin si de prost, incat as fi putut, la o adica sa-l schimb saptamanal.


Astazi vad pusti cu telefoane mai scumpe decat ale mele, si stau sa ma intreb, ce dracu a gandit parintele ala care a pus un iPhone sau un Android phone in mana unui copil... Sau crede ca are nevoie de internet absolut oriunde se duce? Sa nu care cumva sa piarda legatura cu Facebook-ul vre-un moment... Sa nu jenam copilul, Doamne fereste, intra in sevraj...


La fel, ii vad pe cei dinaintea noastra. Cei care abia au termiat un liceu, daca si pe ala, cu mai mult sau mai putin chin. Asta daca nu sunt in varia centre de dezintoxicare pentru enspe supradoze. Bine, ce-i drept... Etnobotanicele astazi.. Pfuai. Nici sa nu incep. Vorba lui Teo... Cum pana mea sa bagi 5 doze dintr-o substanta necunoscuta? Si dupa aia te miri ca ajungi la Urgente... si lumea tot pe droguri da vina... Alta prostie... Drogurile nu au nici o vina. Idiotii care le folosesc sunt de vina, iar pana una alta, daca esti indeajuns de prost incat sa te droghezi cu o substanta necunoscuta pana nu-ti mai simti membrele, inseamna ca meriti sa mori prietene. Oricum faci umbra pamantului degeaba, iar noi suntem prea multi si asa. Ceva selectie naturala, va rog, ca tot vine o noua Criza Mondiala... Una alimentara, de data asta, cica.

Ca tot suntem la subiectul asta... Mi-am mai adus aminte de cateva instante interesante. In primul rand, tot noi suntem cunoscuti ca fiind Generatia Cernobyl, in mare parte ca suntem nebuni de legati.. Si da frate, stim sa ne distram. Si ducem distractia dincolo de limite, dar niciodata atat de departe incat sa nu putem sa ne intoarcem acasa. In acelasi timp, suntem cei ce nu au avut parte de tehnologie si nu ne putem imortaliza fiecare clipa din viata... Pana una alta, suntem cei ce tin minte ce-au facut, mai bine... Sau mai bine zis, decat sa o aseze intr-un album plin de praf. Suntem cei ce ne-am luptat cu uniformele si am castigat identitate. Astazi, tot ce vezi sunt Jocks and Barbies, toti la fel, urmarind aceleasi lucruri, toate la unison, gandind la fel.


Totul e unform, si Doamne fereste sa iasa unul din tipar, ca acel om e nebun... Sau cel putin ostracizat. Pana una alta, de asta sunt mandru de generatia mea. Suntem altfel. Suntem asa cum nimeni nu e. Suntem cei mai bun din noi, stim sa ne comportam in lume, in asa fel incat sa iesim deasupra, iar singura limita care ne impiedica sa facem tot, suntem noi. Nu suntem reprimati. Spunem ce vrem si facem ce dorim. Ne dezgusta prostia si luptam impotriva ignorantei. Suntem treji intr-o lume somnambula.


In final, cei nascuti intre '80 si '90, acest post este al vostru. Tot respectul pentru ce-ati indeplinit si mult succes in continuare. :)


Pana una alta, va doresc cat mai multe culori, pentru ca viata e prea scurta sa nu ne bucuram de ele.


Inchei prima parte a acestei serii in tonul cald al Three Days Grace - One X.

P.S: Ca ziceam de Rammstein cat scriu postul asta. Ca tot veni vorba... Nu credeti ca traim intr-o perioada absolut acaparata de marketing-ul American? Adica, sa fim seriosi, daca arunc o scurta privire prin camera mea cred ca gasesc 5 articole de provenienta SUA. (Si ma refer aici la brand-uri, nu ca ar fi Made in SUA.).

Ascultati si asta, si vedeti ce ganduri va lasa. Rammstein - Amerika.