Sucker Punch!

Buna dimineata! Ce faceti in aceasta minunata zi de vineri? Presupun ca abia asteptati sa ajungeti acasa sa terminati o noua zi de munca. Eh... Eu nu. Eu noapte asta lucrez, asa ca va invidiez. :) Dar, in fine. E 07:05 dimineata cand am inceput sa scriu aceasta postare si ma pregatesc sa va plictisesc, eu sper sa nu, cu inca o cvasi recenzie a unui film.


Scriu acum, nu neapartat ca nu aveam altceva mai bun de facut sau scris, dar dupa ce am vazut Sucker Punch cu Alina am intrat intr-o mica dezbatere si mi-as dori sa aud si alte pareri, asa ca, va rog: Dupa ce cititi ce-am scris, si dupa ce vedeti filmul, vreau sa-mi scrieti cum anume ati simtit filmul? Daca va distrat, daca va placut sau daca considerati ca este o capodopera, sau nu. :)


Asa, deci, voi folosii termenul de capodopera pentru Sucker Punch doar pentru ca a fost atribuit seriei Twilight... Iar daca aia pot, sa fim seriosi ca astia pot mai bine. :)


Asa. Deci, ceva background info despre film. In primul rand, trebuie mentionat ca e PG-13. Stiu ca nimanui nu-i va pasa de acest aspect si ca toti vom merge indiferent de varsta. Ceea ce e ok. Dar, mai departe devine interesant. Regia lui Zack Snyder, un regizor relativ nou pe piata, dar pana acum de succes. Cu doar patru titluri ce merita mentionate, in afara de acesta, ar trebui sa-l cunoasteti pentru filmele Dawn of the Dead, 300, Watchmen si Legend of the Guardians. Pot sa spun ca le-am vazut pe toate, si in afara de filmul cu bufnite, care a fost pentru copiii (Dar pe care l-am savurat si l-am placut indeajuns de mult.) restul mi-au placut la nebunie. Mai ales Watchmen si Dawn of the Dead. Iar daca e sa fac un top al filmelor lui, Sucker Punch intra clar pe locul 1 in clasament. Astept sa vad ce-o sa faca cu Man of Steel (Si nu, stati linistiti, nu e vorba de Ironman, ci de Superman.)... Dumnezeu stie, poate o sa "revergoreze" si sa readuca acest personaj al anilor 50 in lumina reflectoarelor, eu sincer, cred ca are material prin care sa faca asta.


Despre scenariu, trebuie spus ca este scris tot de Zack Snyder si de Steve Shibuya. Shibuya nemai avand nici un alt film scris ce merita bagat in seama, iar Snyder scriind scenariul pentru 300, putem considera ca amandoi sunt niste incepatori in ceea ce inseamna scenaristica la nivel de Hollywood.


Acum, actorii. Rolul principal e jucat de Emily Browning, caruia ii sta mult mai bine roscata, asta ca sa punctam si aspectul acesta. Ati mai vazut-o in cateva filme horror, din care ar merita mentionate Ghost Ship si The Uninvited, dar si intr-o geniala comedie neagra, Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events alaturi de Jim Carrey. Actrita, si jocul ei sunt absolut mediocre, in cel mai bun caz, asa ca nu pot sta prea mult pe subiect.


Mai departe avem pe Abbie Cornish din Limitless si Legend of the Guardians, Jena Malone din Donnie Darko si Pride and Prejudice, Vanessa Hudgens dintr-o serie de filme pe care eu nu le voi mentiona pe acest blog... Vreodata, dar si pe Jamie Chung din Hangover 2 si Grown Ups. Ele, de asemenea, mediocre in cel mai bun caz. Deci, nu pot aplauda jocul actorilor sincer. In rolurile negative avem pe Carla Gugino din Watchmen, Night at the Museum si Sin City, dar si pe Oscar Isaac din Robin Hood, Agora si Body of Lies. Ei, aproape inexistenti pe parcursul filmului, asa ca oricat si-ar fi dorit, mare impact, nu fac. In film, doar pentru foarte putine cadre, dar obligatoriu de mentionat sunt Jon Hamm din The Town, The A-Team, Shreck 4, dar si Scott Glenn, caruia daca ma apuc sa insir toate filmele bune pe care le-a facut, ma prinde maine si tot nu termin. :)


Cam atat la capitolul asta.

Mda. E dubios sa fac asta. Am adormit in timp ce scriam acest articol, acum multe zile, iar apoi nu am revenit asuprai. Dar cum nu suport sa incep ceva, si sa nu termin, uite-ma iarasi aici, bineinteles, dupa ce mi-am pierdut total ideile asupra filmului, si trebuie sa-mi fortez creierasul sa reproduca scena dupa scena. :P


In fine, sa revin asupra filmului.


Pot spune ca se axeaza pe unele lucruri destul de tenebroase, tinand cont ca atinge subiecte de tip fratricid, bordel, minore... Vedeti cum minore si bordel intra in aceasi propozitie? Abuz, psihoze, demente. Merge si pe cai mai vesele ca spre exemplu, libertate, eliberare, vis, surreal, dar tot intr-un mod semi-intunecat, in acelasi timp mascand foarte interesant moartea. Depersonalizand si dezumanizand in orice fel personajele negative, atribuindu-le tot felul de scuze pentru care ei numai sunt umani. Pentru un ochi antrenat, ar stii ca asta e doar o fatada pentru a putea deschide usile cinematografului pentru minori, filmul nedorind sa devina un nou Kill Bill, dar totodata, pudrand nasul unor fantasme ale unor copile intr-un azil de boli mentale.


Plot twistul de la sfarsit este destul de previzibil, si trist, totodata, dar se leaga destul de bine de restul creatiei, deoarece deschide foarte bine usa catre acel final dramatic, dar totodata fericit, inca de la inceput. O anumita referinta din film mi-a atras atentia, si sunt sigur ca foarte putini au observat-o: La un anumit moment din structura de vis in vis (Da, seamana cu Inception la anumite aspecte) face o trimitere directa la The Runaways, mai exact prin titlul Cherry Bomb. Stiu ca cel putin unii din urmaritorii mei vor stii despre ce vorbesc. :)


In fine, revenid la Sucker Punch. In sinea lui, este un amalgam de imagini si segmente de actiune, bine regizate, perfect atribuite unui gamer si perfect pliate pe cerintele publicului devorator de fantasme. Dragoni (Best dragon fight depicted in a movie yet.), Samuraii uriasi, scena trenului cu bomba catre oras (Hello Final Fantasy 7! How's Claude? Missed Tifa! Where's Vincent?) si chiar un amalgam de WW1 + WW2 = Killer Pink Bunnyeh! (AWESOME, And hello Monthy Python!) :P.


Da, stiu ma entuziazmez foarte tare cand descopar secvente care fac referinte la tot felul de chestii obscure ce l-am experimentat sau observat in viata mea, mai ales daca sunt lucruri care m-au inconjurat mult timp. (Monthy Python's Flying Circus, Final Fantasy, WoW, etc.) :P


Ce-as mai putea spune? Filmul a avut un impact major aspura-mi, cred. Mi-a placut la nebunie, si chiar merita vazut. Cat mai curand, cu atat mai bine. Din pacate, nu e genul de film care sa imbatraneasca bine. Daca vezi filme clasice ale anilor  '50, poti sa le savurezi fara prea mari dureri de ochi si acum, 60 de ani mai tarziu. Sucker Punch nu este acel gen de film. Sucker Punch este genul de film care apare astazi, sclipeste puternic, arde intens si repede. Stabileste noi trend-uri, ridica noi stachete, iar 10 ani mai tarziu, daca il revezi, vei fi oripilat de grosieritatea CGI-urilor, de banalitatea efectelor si de structura inexistenta a personajelor. Ce incerc sa spun? Celor de varsta mea, cei care au pierdut zeci de ore in fata PC-ului, sau celor care au rupt joystickuri de Play Station incercand sa descopere acea potiune de mana ascunsa undeva unde au auzit ei, loc ce nu exista in walktrough-ul oficial, acest film, este pentru voi. Creat special pentru voi. Restul? Poate il veti vedea ca un film de actiune, altii, sau mai bine zis, altele, vor vedea doar degradarea statutului feminin, poate veti privi cu repulsie cum cateva copile take on the world, in tights and with guns, dar pentru acel mic segment uman in care ma regasesc, noi cei din generatia '80, care am trait sa vedem evolutia unei noi industrii, sa crestem alaturi de ea si sa ne contopim cu ea, acest film este un tribut noua, este o rugaciune tarziu venita. Este transformarea in arta a unei arii de entertainment. Sper ca va aduce odata cu 2011 o spargere  a limitelor si a cenzurii in ceea ce inseamna acest segment absolut ignorat de adulti, luat in deradare de creatori si privit ca o escapada de copii si adolescenti.


Inainte sa inchei, vreau sa-mi cer scuze pentru ultimele trei saptamani in care nu am postat, mai mult sau mai putin din lipsa de inspiratie, dar si de timp. Promit ca o sa-mi organizez timpul mai bine si sa revnin pe blog mai des. :)


Nu scriu prea mult, pentru ca am avut un accident, iar acum functionez cu doar un ochi, o sa scriu din nou cand imi revine si celalalt si scap de pansamentul asta enervant. :)


Pana atunci, priviti culorile din jurul nostru, iar daca e nevoie, priviti Sucker Punch, poate veti invata sa o faceti, caci in final, lumea e prea gri sa-i permitem sa ne inghita.


Va las pe ritmurile blande ale lui Emily Browining, interpretand Sweet Dreams de Marlyn Monroe special pentru Sucker Punch. Enjoy!