miercuri, 6 aprilie 2011

Ce-ar putea impinge....


Aseara, eram pe strada, tocmai ma dusesem sa-mi cumpar un pachet de tigari si ma plimbam prin jurul blocului. Era racoare si era frumos. Plus ca nu stiam exact ce sa fac sa scap de multime. Chiar nu ma simteam in stare sa am N persoane intrebandu-ma ce ai, de ce esti trist, si asa mai departe.

Eh, cum eram eu, cufundat in gandurile mele. Ce incepusera sa piara si acestea, pur si simplu, incercam sa ma relaxez. Mergeam, priveam masinile si strazile, oamenii care mergeau pe strada absolut inconstienti si indiferenti unul fata de celalalt. Ma relaxam, si imi eliberam mintea, usor, usor, cu fiecare fum pe care-l trageam in piept.

In cvasi linistea mea si detasarea totala, ceva in buzunarul meu incepe sa zumzaie. Hmph. Nu pot sa fiu lasat in pace un moment. Era un mesaj. Scria sec: Ce poate impinge pe cineva sa-si omoare nevasta insarcinata si apoi sa o arate pe webcam. Nici nu stiu ce am mai raspuns, nu ca ar conta in momentul de fata. Declickul, s-a petrecut. Cum eram eu, linistit si adancit in transa mea, exact ca intr-o reclama ieftina de la Mazda, se aude un ZumZum si mintea imi e navalita de tot felul de chestii depresive.

Si sa incepem. Insasi motivul. Abia o ora mai tarziu am aflat despre ce e vorba, si nici asa nu stiu foarte bine ce s-a petrecut. Un tip si-a omorat sotia. Insarcinata. Si i-a aratat lu' tasu' pe webcam. Cinismul meu sec si romanesc imi spune sa rad, zicand, sa spuna mersi ca nu a decapitat-o si nu i-a pus capul pe post de trofeu pe o panoplie in sufragerie... Pe de alta parte... Hai frate, cat de mult poate degenera constiinta umana? Sa-ti omori sotia sau copilul, deja de mult nu mi se mai pare o stire socanta. (Si nu, nu ma intelegeti gresit, nu spun ca e bine sa o faci, spun doar ca nu ma mai socheaza.) Dar sa te lauzi lui taica-tu? De parca ai fost la vanatoare cu Tiriac si ii arati fazanul pe care l-ai prins si ii spui ce banc bun a spus la masa? Serios acum, inteleg, poate intr-un acces de furie, poti sa lovesti pe cineva si sa-l omori. Inteleg si ca poate uneori, unii oameni numai pot sa duca si reactioneaza violent, dar asta deja duce la altceva. Asta arata ca nu a fost doar ceva spontan. Nu a fost o simpla reactie violenta. Asta nu, a fost mult mai mult. Asta a fost premeditata, a fost gandita. La sfarsit, a savurat fiecare moment. Asta denota ceea ce Badea tot incearca sa spuna de ani de zile. Oamenii sunt, in funal, animale. Limitele impuse de societate ne-au constrans sa fim... civilizati. Dar se pare, ca din ce in ce mai mult, aceste limite nu mai au efect, nu mai au valoare.

Din asta, am ajuns altundeva, am ajuns sa-mi aduc aminte o poveste, nici nu mai tin minte cine mi-a povestit-o, doar ca m-a socat, la fel de tare, despre un tata... Daca poti sa numesti tata un astfel de barbar, care si-a luat la pumni copilul de mai putin de un an, pentru ca plangea. Nici nu vreau sa vizualizez, dar imi e greu sa nu o fac, gandindu-ma la o mana de om, un pumn de carne vie, poate nu cu mult mai mare decat mainile salbaticului, omorata cu pumni in abdomen. Trist e, ca cei care fac astfel de gesturi, sunt prea lasi si prea fricosi sa se lege de cei de dimensinuea lor. Ma intreb, acelasi "barbat" ar fi in stare sa se inclesteze in pumni cu Bute? Ar mai fi atat de vicios in imprastierea loviturilor? Cum poti sa fi atat de lipsit de scrupule, suflet si mila incat sa loveste o vietate lipsita de orice aparare si doar de dragul... de a ce? Pentru ca te-au deranjat plansetele? Cu siguranta, o bataie traumatizanta o vor opri din plans. Cu singuranta te va respecta si te va stii de frica... Daca supravietuieste. Un prieten imi spunea odata, ceva cu supravieturiea celui mai puternic... Dar daca asta insemna, acum mult timp, ceva, ceea ce inseamna acum e supravietuirea unor abuzuri demne de represalii inumane. Pentru ca cei ca aceste exemple, pe care le dau in aceste randuri, vinovatii pentru astfel de activitati, ma face sa-l deplang pe Mengele si pe experimentele lui extreme. Dar comparativ cu ce fac animalele astea, fara nici un scop, sau sens, acel extrem devine uman, si aceste animale devin cobaii perfecti in descoperirea limitarii umane in privinta durerii si al terorii...

Sarind din una in alta, imi aduc aminte ce-mi povestea o cunostinta cu o zi inainte. Cam prin ce a trecut din cauza tatalui adoptiv. Abuzuri, in principial verbale, care porneau de la jigniri si care continuau pana la injuraturi si reprosuri care in mod normal nu se pot aduce unei copile. Ceea ce mi-a zis fata aceea inca ma bantuie, intr-o anumita masura, si in nici un caz nu sunt lucruri care le pot reproduce pe ceea ce vrea sa fie un blog serios. Dar, intrebarea inca ramane... Ce te poate face, ca om, ca fiinta, sa spui astfel de lucruri unei persoane, caruia, macar la nivel declarativ, ii spui ca tii la ea. Sunt probleme care nu pot sa le inteleg, nu pot sa realizez cum cineva ar putea face asa ceva. Cum as putea sa accept ca cineva, in lumea asta, poate sa-i spuna asa ceva unui copil? Cum poti trage la raspundere un copil care nu e vinovat cu nimic, intrabandu-l cu ce drep locuieste la tine in casa?


Si, apoi, din nou, inca un moment, un alt gand. Citeam acum ceva timp, pe unul din blogurile publice care le-am gasit intamplator prin zona, blogul unei pustoaice de aproximativ 13 ani. Totul destul de normal, pana la ultimele trei posturi. Eh, in aceste ultime postari, fata contempla sinuciderea, si, desi inteleg, de ce un om, ar putea sa faca asta, si inteleg ce m-ar face pe mine, sau o alta persoana, mai matura sau mai invarsta sa faca asta, nu inteleg cum si de ce, un copil de 13 ani ar vrea, sau ar putea sa isi imagineze, doar, ideea de-as pune capat zilelor. Nu sunt absurd, si inteleg ca fiecare avem probleme, fiecare trecem prin diferite nivele de trauma, care le percepem in mod diferit, si daca pentru tine, moartea unui parinte e o experienta traumatizanta, pentru mine, moartea animalului de casa poate fi la fel de puterinca, necunoscand durerea unei traume mai ample. Asa ca nu judec decizia, dar nu inteleg de ce, sau cum... Oricum, in acest subiect, nici nu pot spune mai multe, mai ales ca blogul ei a disparut cateva zile mai tarziu.

In final, dupa toate astea, am urcat sus, si m-am pus in pat. Am asteptat, am facut ce-am avut de facut si am incercat sa dorm. Pot spune ca nici nu tin minte cand am adormit, nu tin minte exact ce faceam cand s-a intamplat, ce pot spune, e ca m-am trezit, din nou, mai obosit decat atunci cand m-am culcat, obligat sa iau o decizie, care in mare pot sa o numesc, a no brainer, dar care-mi da batai de cap, ma face sa ma simt vinovat si imi dau seama ca o sa imi ia mult timp, si foarte multa diplomatie ca sa pot sa o manageriez eficient si cu cat mai putin efect negativ asupra celor din jurul meu, si, bineinteles, a mea.

(Poza am ales-o pentru ca mi se pare reprezentativa visavis de oamenii care devin monstrii in momentele de furie totala. Asa imi depictez aceste animale in momentul in care comit astfel de orori, nu impotriva unui individ sau individa necunoscuta, ci impotriva societatii, a civilizatiei si a noastre, a unui tot unitar.)

Pana una alta, va doresc cat mai multe culori, fiind ca viata e prea gri sa nu ne bucuram de ele.

Later edit: Ulterior acestui post, am primit un mail, despre un alt caz. Nu neaparat legat direct de povestirile mele, dar in principiu, dovedeste lacomia sub-speciei de creaturi numite de unii oameni, de mine animale.

Se pare ca, in ultima perioada, tot mai multi copii sunt rapiti in zona Europeana pentru a fi integrati in cercurile de cersetorie sau pentru prelevare de organe. Modul de operare, e destul de simplu, iei copilul de pe langa parinti, sau mai ales bunici, cand acestia nu se uita, ii schimbi hainutele si infatisarea. De acolo mai departe, Dumnezeu cu mila. Unii din copiii acestia nu au mai aparut niciodata, altii, au fost gasiti taiati dupa trei zile in aceasi zona.

Ce animale sunt capabile de asemenea atrocitati? Cu ce le-au gresit fintele acelea, copiii nevinovati? Doar ca exista? Doar ca le-au iesit in cale? Nu sunt genul care sa instige la violenta, dar sper, ca cineva, undeva, sa-i mutileze pe nenorocitii astia in cele mai crunte moduri posibile...

2 comentarii:

  1. Doamne ce cazuri o.O M-a impresionat cel mai tare tipu' care şi-a ucis nevasta. 8-| Ce dobitoc. Eu l-aş fi tăiat bucăţele, l-aş fi pus într-o oală şi l-aş fierbeX_X.

    RăspundețiȘtergere