vineri, 1 aprilie 2011

Romania, vineri negre in fiecare zi.

Azi dimineata, m-am trezit ca in orice dimineata sa ma duc la munca, si ca in fiecare dimineata, am aruncat un ochi adormit la stiri. Ce am vazut, aproape inimaginabil. Zeci, poate chiar sute de oameni, stateau rabdatori in fata usilor unor supermarket-uri sa cumpere detergent Dero la 6kg, caci daca luau o punga, primeau una gratis.

Eh, si cum stateau ei, romanasii, civilizati, ma mai dezmeticesc eu, si incep sa ascult reportajul. Se pare ca nu e prima oara cand asta se intampla. Acum cateva zile, era vorba de cafea, iar romanii s-au inbulzit sa rupa rafturile sa cumpere cafea redusa de la 10 la 6 lei, mai ales ca primeau un pachet gratuit. Chiar am auzit de un caz, de o babuta, care dupa ce a umplut pana la refuz un carucior, s-a mai dus si a mai luat al doilea si al treilea carucior plin.

Aceeasi poveste s-a repetat cateva zile mai tarziu pentru zahar. Vanzatorii, obisnuiti deja cu gloata nesatula de preturi promotionale, nu au dat mai mult de doua pachete de zahar de persoana, dar, stiti voi, socoteala de acasa, nu merge cu cea din targ, si s-au cam spart pachetele, ca deh, sunt si alea gandite sa fie manevrate de oameni cu scaun la cap, nu de animale insetatate de preturi reduse, asa ca sus mentionatele specimene au inceput sa adune zaharul de pe jos, lucru care a creat un alt vuiet in piata media a scumpei noastre tari.

Eh, crede-ti voi ca astazi va fi la fel? Nu am apucat sa urmaresc tot reportajul, pentru ca ma grabeam sa intru si eu, in randul turmei, si sa plec la munca, dar ultimele imagini pe care le-am vazut, m-au facut sa-mi aduc aminte de episoadele din Statele Unite cu Vinerea Neagra (Prima vineri dupa Ziua Recunostintei, si momentul deschiderii oficiale a magazinelor pentru cumparaturile din sezonul de Craciun) in care oamenii se bateau care sa intre primii in magazin. Bineinteles, respectivele episoade s-au lasat cu oameni calcati in picioare, oase rupte, femei lesinate si, bine, la ei, s-a ajuns pana la fatalitati cauzate de calcatul in picioare.

Revenind pe subiect, ma uitam cum la noi, romanii nostrii, stateau cumintei la usa, o haita intreaga de cumparatori nesatiati de promotii asteptand ora 08:00 sa dea buzna si sa goleasca rafturile magazinului de detergent ieftin si prost. Ceea ce s-a si intamplat. Cum a batut ceasul de ora fixa, si magazinul si-a deschis portile, poate doar primii cinci cumparatori au intrat civilizat in magazin, pentru ca in spatele lor, toti cei de afara incepura sa impinga cu o sete si o forta nebanuita. Fortele de ordine postate la usi, erau clar depasite, chiar dupa ce s-au pus in fata lor sa incerce sa stapaneasca fluxul, deja necontrolat de oameni.

Si uite asa, in drum spre munca, ma gandeam, ce anume ar putea face, ce ar putea impinge ca un om, o parte activa, sau o fosta parte activa, in cazul pensionarilor, din societatea civilizata in care traim, sa stea si sa se impinga, sa culeaga de pe jos si sa se bata pentru orice promotie, orice reducere, orice oferta. Saracia? Criza? Ma indoiesc ca orice nivel de criza, sau saracie poate impinge oamenii atat de mult peste pragul de degradare morala incat sa se comporte in halul asta. Poate lipsa de cultura? Sau lipsa educatiei? Poate, in cazul celor mai in varsta, educatia comunista in care s-au invatat cu statul la cozi neterminabile, dar ma indoiesc ca asta explica comportamentul pur animalic.

Stam si privim cum aceasta societate, societatea in care traim se degenereaza pe zi ce trece, umilindu-ne, atat pe cei implicati direct in astfel de comportamente, cat si pe noi, cei care, vrem nu vrem, suntem aici, martori, dar inglobati in aceasi gloata uniforma de cei din afara, stam, si privim, cum saracia, disperarea si intr-un cuvant, foamea, ne impinge sa devenim scursurile fiintelor umane ce odata am fost, si poate, nu vom mai fi niciodata.


In final, va doresc multe culori, fiind ca viata e prea gri sa nu ne bucuram de ele.

2 comentarii:

  1. LOL...Aiurea sunt oamenii câteodată. Frate, mai bine te duci la cerşit decât să faci asta [-(.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ideea e sa-i schimbam... Unul cate unul, pic cat pic.

    RăspundețiȘtergere