Un basm rupt din realitate...

Hey. Sara buna.



Ceea ce e ciudat... E Sara buna? Habar n-am, ca n-o cunosc. Seara mea, in schimb, nu prea. ;)
In limita decentei, oricum. Stiti vorba aia. Seen better.


In fine. Back to the topics.


Ati incercat vreodata sa ajutati pe cineva, cu orice? Si eventual sa faceti mai mult rau decat bine? E o vorba. Drumul spre Iad e pavat cu intentii bune. Problema e ca e adevarata. Nu inteleg de ce, nu inteleg cum, si nu pot sa-mi dau seama care e toata faza asta...


In principiu, ma consider un om bun. Ok, nu perfect... Bun. As in. I woudn't harm someone without a good reason, and I would rather help than hurt or be on the sideline. Si e dificil. La modul ca, poate aici e problema, nu stiu. Nu sunt indeajuns de indiferent?

Masters of all puppets...

Salutari! Din nou. :)


A trecut ceva timp de cand am mai intrat pe blog sa scriu. Nici acum nu-mi dau seama exact de ce o fac, prea mare lucru de zis nu am. Nici despre mine si nici in general. Stiu ca mi-am tot promis sa scriu in ultima vreme despre o mie de subiecte... N-am reusit niciodata sa-mi adun indeajunsa vointa incat sa incep. So, here I am again. Si, bineinteles, de la munca. :P Nu mi-a placut sa scriu de acasa. :P Parca sunt prea lasat in tihna, ma sperie tihna. :P Eu trebuie sa lucrez sub stres si presiune ca sa pot face ceva concret, or else... Yeah, you get the point. Din punctul meu de vedere, nu s-au schimbat multe de cand am scris ultima oara.
Sunt cel putin la fel de inconstient, imatur si plictisit. Tot fara activitati concrete si tot cu idei lipsite de fundament ma regasesc... Dar deh, unii cred ca asta ma face sa merg mai departe... Tind sa-i cred.


Sa vedem... Ce-as putea spune ca am observat in ultima vreme, si nu neaparat m-a... Marcat. Ci m-a facut sa vreau sa discut despre asta... Iar cum in mare n-am foarte multi prietenii, iar cu cei pe care ii am, am absorbit subiectul, ma gandeam sa-l ridic la fileu aici, cine stie... Poate chiar o sa am parte de o conversatie intersanta. :P
Bineinteles, promit ca-mi pastrez stilul specific de a scrie incredibil de mult. :)

Lumea astazi, ieri si maine. Episodul 1 - Astazi. Generatia Y.

Buna seara, si bine v-am regasit. Iata-ma iarasi acasa, noaptea. Bineinteles, se spune ca noaptea e un sfesnic bun. Nu prea inteleg cum vine asta, poate nu ajuta ca sunt orb ca un liliac si ca daca nu tin toate felinarele aprinse in casa sunt asa de chior incat cred ca pot sa-mi bag lejer degetele in ochii cautand sticla de Cola. Regardless... Voi? Cum sunteti? Bine? Sanatosi? Sper. Eu unul am scapat de plasture... Am revenit la normal de la statutul de pirat. mai trebuie sa-mi dau jos barba impletita si picorul de lemn, si sunt gata sa ma redenumesc fiinta umana. :)


Eh, pana atunci as vrea sa incep cu o scurta lista despre lucrurile care vreau sa discut in urmatoarele postari. Nu de alta, dar la cate sunt, nu am timp si jur ca nici chef sa scriu intr-un singur post.

Sucker Punch!

Buna dimineata! Ce faceti in aceasta minunata zi de vineri? Presupun ca abia asteptati sa ajungeti acasa sa terminati o noua zi de munca. Eh... Eu nu. Eu noapte asta lucrez, asa ca va invidiez. :) Dar, in fine. E 07:05 dimineata cand am inceput sa scriu aceasta postare si ma pregatesc sa va plictisesc, eu sper sa nu, cu inca o cvasi recenzie a unui film.


Scriu acum, nu neapartat ca nu aveam altceva mai bun de facut sau scris, dar dupa ce am vazut Sucker Punch cu Alina am intrat intr-o mica dezbatere si mi-as dori sa aud si alte pareri, asa ca, va rog: Dupa ce cititi ce-am scris, si dupa ce vedeti filmul, vreau sa-mi scrieti cum anume ati simtit filmul? Daca va distrat, daca va placut sau daca considerati ca este o capodopera, sau nu. :)

Ultimele trei zile...

Mmm... Buna dimineata? Cred... Stai sa vad. AH Lumina! Nu, la naiba! Da, e dimineata, se pare ca... E si asta cu jaluzelele o treaba... :D Fac o bezna in grota asta de hala unde lucrez, ca abia imi dau seama ca se face dimineata... Cat e ceasul? 8:20... Eu vad dublu, crede-ti-ma... Am lucrat astea doua nopti, cat n-am lucrat o luna jumate de cand m-am angajat la un loc... Cred ca am fumat doua tigari toata noaptea si sunt absolut nauc...

Oricum, tot raul, spre bine, cum se zice. Dimineata asta pare linistita, fara prea multa agitatie.. In afara ca e Duminica, iar eu sunt la munca. Destul de trist, nu? Dar e ok. Am stat saptamana asta acasa destul. :) Voi? Ce mai faceti, in rest? Voiam sa fac postarea asta undeva pe vineri seara... Dar bineinteles ca nu s-a putut, pentru ca am dormit ca un vitel si a trebuit sa ma duc la munca, unde am lucrat ca un bou. Dar nu-i nimic, titlul ramne la fel. Acum, nu va ganditi ca are legatura sau ca ma apuc sa povestesc ce-am facut eu in ultimele trei zile... Ar insemna ca in maxim zece cuvinte, am terminat postul. :))

Mda... Cateodata raman...

Buna dimineata! 05:05! Apoteotic moment sa incep o postare, nu credeti? Ce mai faceti? Care mai e viata voastra? Cum merg lucrurile? :) Pentru mine, e ok. Adica, in afara de faptul ca totul se desface din fiecare surub si pierd incet, incet controlul asupra tuturor situatiilor... Iar asta pentru un dependent de control ca mine e o tragedie inrudita apropiat cu moartea... Well, yeah. Intelegeti voi.

Dar nu despre asta voiam sa scriu, ca de bine de rau, in momentul asta vreau, nu vreau, viata merge. Si incerc sa fiu optimist, pentru ca stiu sigur ca daca imi doresc indeajuns de mult lucrurile o sa stea bine, pentru ca asa trebuie sa stea. Iar daca privesc ceva si descopar ca are o tenta negativa... E doar pentru ca aleg eu sa aibe o tenta negativa. Si pentru ca imi doresc eu sa ma afecteze.

Work! Trebuie sa zic si ceva de munca, ca doar de-asta stau pe aici mai mult de jumatate din timpul petrecut constient. A trecut o luna. Uau! :)) Fantastic. Parca a trecut o saptamana. E genial. Adica, momentan, e genial. Sa vedem mai departe. (Trebuie totusi sa pastrez o tenta de rezervare... Nu?) Sefa e geniala. Adica... Nu stiu. De fapt, stiu, e! Dar nu asta nu stiu... Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici ca se ruga de mine ieri dimineata sa plec cu jumatate de ora mai devreme. :)) Nu stiu cati din voi aveti, ati avut sau veti avea... Daca si vreodata astfel de sefi, care sa vina la voi si sa va zica sa plecati acasa. Si ca sa definitivez... Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici, ca daca citeste Puiu (Seful ei...), nu stiu cine a pus-o mai rau... Ea? Eu? Amandoi? :)) Oricum, o dulceata! :D Acest post, e pentru ea.

Timp... Cafea.. Fum de tigara...

Hello! Bine v-am gasit! Nici numai stiu de cat timp nu am mai scris. :P Atat de mult a trecut. Dar a trecut atat de repede! Nici macar nu mi-am dat seama... A trecut timpul ca un fir subtire si continuu de nisip ce a alunecat incet printre degetele mele, in timp ce eu priveam pierdut apusul soarelui... Ce nu am realizat e ca eram fumat, iar dintr-un apus, s-au facut cinci... Iar din cinci, a trecut o luna. Si da, e o luna de cand lucrez in Gameloft, iar timpul trece fara sa-mi dau seama. Noptile sunt atat de scurte si insignifiante incat nici nu realizez... Dar, pana una alta? Voi? Cum o duceti, ce mai faceti?

Asta seara... Dimineata, mai bine zis... de... Miercuri? Mda, am pierdut total notiunea timpului.. O sa vorbim despre timp. Despre ce inseamna timpul pentru noi si ce facem, ce preferam sa facem cu timpul nostru? In ultima vreme, de cand lucrez aici, si mai nou ma duc si la doctor... Nici nu realizez cand trec orele, iar zilele cu atat mai putin. Abia mai stiu ce zi e, pentru ca oricum lucrez si in weekend, iar timpul curge intre negura noptii si lumina zilei... Si cam atat.

When the Angel of Death...

Hello and good morning everyone! How are you today? What are your hot plans for this lovely Sunday? Me? Meh, at work, for now, and I'm planning to have lunch with Corb. :P Mostly due to the fact that I had so much to work that I barley got myself up from the computer for six hours straight, so yeah, I am really looking forward to eating something.

Hmm.. Let's see. Today's post is made out of feelings.... What do I mean with that? Well, it's rather simple. It all started around a week ago, when a guy from the bar I usually spend my days, and to some extent, spent my nights, died in a motorcycle accident. It was a sad day that day, and the candles still burn under his pictures from the pubs windows. That was circumstance number one. Circumstance number two came yesterday morning, when after about four weeks, I finally got in touch with an ex-co-worker from Call Point. Flori. When I last saw her, was in my last day in CP and we've met in the parking lot. At the same time I've met her husband. Yesterday morning I found out that the next day he died in a car crash... The third circumstance that shook me up to the core of my heart. And earlier tonight Alina linked me a song with a video. You'll find that at the end of the posting.

De ce iubim Bucurestiul...

Buna seara, si bine v-am regasit! Ce mai faceti? Ce mai spuneti? Unde se indreapta vietile voastre? Sper ca numai catre bine. Sper ca si a mea la fel. Eu, bine, sanatos, pe aici. Momentan, scriu de la munca. Imi era dor sa fac asta... Practic, sa fiu platit sa scriu. :P Intr-un mod ciudat, cam asta se intampla, fie ca vreau, sau fie ca nu. :)

Asta-seara am fost miscat de Bucuresti. De orasul mic, si murdar in care traim. Dar noaptea asta, am realizat... Din nou, ca nu e totul chiar asa. Si ca defapt, totul, pica exact asa cum trebuie. Stiu foarte bine cum sunt romanii. Ne plangem ca la noi, e urat. E rau si e murdar. Dar cand ajungem altundeva, nu avem ochi decat pentru urat, murdar si rau.

Tin minte cand un prieten de-al meu a vizitat New York-ul. Stiti ce mi-a povestit? Bine, mi-a zis multe, dar ce ne-a bantuit cel mai mult a fost mizeria. Cum imi povestea de Times Square si cum imi spunea ca pe trotuar sunt grilaje catre canalizare pline ochi cu gunoi. Sau cum intrarile la blocurile cu demi-sol, la fel, pline de jeg si gunoaie. Si ne bucuram cat de norocosi suntem ca nu se poate transmite mirosul prin intermediul filmului, altfel, numai avea Hollywood-ul atat de mult succes.

Povesti... Creatie... Fericire...

Buna seara dragilor. Ce mai faceti? Cum o duceti? Cum va simtiti? Eu? Stiti cum e, cat de bine se poate in conditiile date, o duc bine... In rest, de simtit, simt multe, dar putine inteleg...


Ca veni vorba. Voiam sa spun asta... Inainte sa o fac, dar cred ca am inceput sa o fac fara sa-mi mai dau seama... Mai mult sau mai putin voluntar, dar cu siguranta inconstient. Sa pun intrebarile care vreau sa-mi fie puse. Si nu pentru ca stiu! Nu pentru ca imi pregatesc, ca la scoala, un raspuns de acasa. Nu, pentru absolut sincer, simt nevoia sa raspund la ele. Simt nevoia sa spun, uneori, ca nu e bine. Si sa spun ca sunt fericit. Cred ca toti o facem. Cred ca toti simtiti acest impuls, mai devreme sau mai tarziu... Pacat ca nu putem citii mintea celor din jurul nostru. Pacat ca nu putem sa ne dam seama ce au nevoie cei din jurul nostru... Ciudat e ca... In final, e mai bine asa. E mai bine sa fie asa... In final, desi o unealta ce ar putea face mult, mult bine, ar putea fi si la fel de bine, folosita pentru rau...

O zi de lucru... In Racoon City!

Buna dimineata!


Heh... Daca ma intrebai acum trei luni daca o sa incep vreo postare, vreodata cu "Buna dimineata!" te-as fi catalogat nebun, probabil schizofrenic, si te-as fi trimis sa-ti faci un control psihologic... Dar, uite cum, iarasi, viata are fanatasticul de prost obicei de a ne dovedi ca socoteala de acasa, nu seamana cu cea din targ.


Ok, aceasta postare nu era in plan, e semi-spontana, as putea zice. Asa ca astazi nu voi vorbi despre ganduri, sentimente, idealuri, sau mai stiu eu ce. Nu. Astazi discutam de ce-am patit, de ce am vazut, de experiente. Astazi va scriu despre prima mea zi la munca in tura mea noua, de noapte. Mai exact, pe programul 02:00 - 11:00. Sper sa va distreze si sa va amuze. :)


Ok, trebuie notat ca ziua mi-am inceput-o la ora 17:00. M-am trezit, am mancat micul-dejun. (Da stiu, foarte tare, nu?) M-am spalat, am intrat pe WoW, mi-am facut un car de draci, am mai mancat si m-am uitat la TV. (Iarasi, neobisnuit, nu?) Cat despre asta, vreau sa mentionez "In Premiera". Dar mai tarziu cu acest detaliu. :)

Frica si Asteptarea... Moartea initiativei...

Buna seara si bine v-am regasit dragii mei... Ce faceti in aceasta minunata seara umeda? Sper ca bine. Eu? Eu m-am gandit sa scriu cateva randuri despre ultima seara din micul meu concediu calculat. Ciudat e cum s-a potrivit momentul cu vremea mohorata... In fine, cum ziceam, maine la ora 17:00 incep programul la noul loc de munca. O sa fie o seara lunga, presupun, si sper sa fiu pregatit pentru un nou val de frustrari, probleme de rezolvat, situatii atat bune, cat si rele de intalnit.


Fiind un moment semi-special, am deschis postarea cu o tigara aprinsa de la un chibrit negru dintr-un pachet auriu de B&H. M-am pregatit sa scriu destul de mult, pe un fundal cu Three Days Grace. (Stiu, a devenit o semi-obsesie, dar sunt geniali...) Si as vrea sa incep spunand cateva cuvinte despre asteptari...

Dorinte... Ipocrizii... Nesimtirii...

Hello! Ce faceti? Long time no write... I guess. Eh, ce sa mai una si alta... Probabil ar trebui sa spun ca am avut parte de o saptamana minunata de cand nu mai lucrez in CP. Nu tu trezit dimineata. Nu tu stres. Nu tu telefoane. Liniste. Si pace. Multa, multa pace. Divin, ce pot sa zic? Dar mai pot sa zic ceva, defapt. Pot zice ca am stat la Alina cateva zile, si a fost minunat. Had fun. Am savurat si cateva filme. Recomand cu caldura The Rite... Chiar daca povestea e semi-fada si reuitilizata, actorii fac tot deliciul filmului. Genial. De asemenea, recomand The Way Back si The Sanctum. Superbe ambele filme. Poate doar un pic cam lungi, dar in general, geniale. :) Asa, am pierdut noptile si m-am pregatit pentru noul job de noapte. Cu seri pe WoW sau in spatele blocului la o sueta. Iar sentimentul de vant ce-ti bate in fata, este divin. Si da, a fost nevoie sa-mi dau demisia ca sa pot savura aceste momente iarasi. :)

Pastem fericiti... Traditii si obiceiuri...

Meh... Incepem in purul stil de viata "Cosmo", unde orice, oricum, oriunde s-ar intampla, raspunsul este scurt, sec si la obiect..."Meh..."


Asa ca, dragule Cosmo, te iubim... Si numai aduce consumabile de la ICS ca sunt proaste cu draci. Uleiul siliconic are consistenta... a  anumitor lichide corporale care nu vreau sa le descriu aici. Iar bilele? Bilele au stricat trei maguri pana acum, asa ca luale-ar dracii de ICS cu tot...


Acum, ca am terminat cu momentul publicitar, as dori, pe aceasta cale, sa spun intai si intai "La multi Ani!" la toate Georgianele, George, Gheorghe, Georgeta... Si asa mai departe din familia derivata a Sfantului Gheorge, tot ce va doriti sa se implineasca si sa primiti lumina si caldura in sufletele voastre alaturi de cei dragi.
Deasemenea vreau sa va urez, tuturor un Paste Fericit, multa bucurie si fericire si bineinteles, sa aveti parte de dragoste si iubire tot anul.

Ce-i al meu e al meu... Ce-i al tau, e tot al meu...

Eh, si uite asa, o alta dimineata, o alta zii. Eu, tot la munca. Si cum v-am obisnuit in ultima saptamana, visavis de preavizul meu, asta e ultimul episod din seria: "In sfarsit, mi-am dat demisia, am iesit din iadul asta." :) Bine, nu e chiar asa un iad, dar ce sens are sa scriu daca nu sunt, macar putin, dramatic. Deci si prin urmare... A.M.R o zi! Hai liberare! Inca putin, doar cateva ore si am terminat-o cu slujba asta. :P

Pe de alta parte, este absolut frustrant sa scriu de la munca. Intotdeauna ma intrerupe cineva, plec de pe coala alba zece minute, si cand ma intorc, numai reusesc sa leg firul ideii pe care am inceput-o... In fine. Revenind, problema mea, in momentul de fata, e ca aveam in plan sa fac din postarea de ieri doua, una sa ramana pentru azi... Dar ieri mi-au mers degetele singure, si deh, ce sa le fac? Sa le tai? Nu imi pare o combinatie... Acum, ideea e ca nici nu vreau sa scriu pagini despre nimic, pentru ca am facut asta deja si nu vreau sa ma repet... prea des.

Un "La revedere" prea scurt...

Sighs... Iar la munca... Abia mai rezist. A.M.R. doua zile! Hai liberare. Azi si maine. Si azi mai stau si vreo noua ore... Sunt deja atat de secat de ceea ce fac aici, incat dimineata e un adevarat iad sa ma trezesc, si sa numai pun ca in ultimele doua, trei zile, nu am reusit sa-mi ridic hoitul din pat decat bine dupa ora opt jumatate... Tinand cont ca eu trebuia sa semnez condica la opt fix. Dar, deh, poate asa e cu preavizele astea. Cand esti absolut iritat de ceea ce faci, 15 zile calendaristice par un iad.

Oricum, nu asta ar fi problema... Problema e ca in preaviz, nu ai voie sa-ti iei concediu. Si nu m-ar deranja atat de tare, ca oricum, am sase zile de concediu pe care le platesc, iar la Gameloft incep abia pe 9 mai... Bine, pana atunci trebuie sa fug din colt in colt sa-mi strang actele sa le depun. Parca si vad, cozi si chin in Spiru si la Ecologica dupa diplomele de licenta si de bac... Bleah. In fine, revenind. Faza draguta, de altfel, geniala, e ca undeva pe 5 aprilie, eu am stat acasa, in loc sa vin la munca, pe contextul ca imi era rau... Adica nu aveam nici un chef de munca. Adica ma certasem eu cu cineva grav de tot si nu ma ridicai din pat, nici daca pica blocul cu mine. Eh, si uite asa aveam eu o gaura de opt ore de care nu s-a deranjat nimeni sa-mi zica... Problema e ca cica ar trebui sa le recuperez, mai ales ca eu, din nou zic, fiind in preaviz, nu am voie sa cer concediu... Noroc cu Andreea, ca am rezolvat. Altfel ma trezeam ca Marti, trebuia sa plutesc pe aici inca o zi... Pana la urma, mi-am facut concediu predatat, ca deh, e vorba de o zi in care nu eram in preaviz...

Oare de ce?...

Heh. Si inca odata cu o foaie alba in fata din care trebuie sa fac ceva, intr-un timp dat... Sincer, cred ca a inceput sa-mi placa. Bine, ajuta si faptul ca sunt la munca, bineinteles. Si ca veni vorba, A.M.R 3 zile! Hai liberare!

Azi e una din zilele alea, in care stai sa te gandesti la diferete aspecte ale vietii tale, si indubitabil, ale vietii altora. Si asa am ajuns la ceva ce-am scris intr-un post anterior, visavis de faptul ca eu nu sunt niciodata multumit. Si dupa aia, mi-am dat seama ca sunt unele aspecte cu care sunt multumit. Si sunt recunoscator asupra lor. Dar sunt unele persoane, care nu sunt nici macar cu atat, iar aceste lucruri, nu le inteleg. Si ca sa dau un exemplu, in momentul de fata, eu sunt multumit cu ai mei. Sunt niste oameni minunati, care ma ajuta cu orice si oricum se poate. Imi suporta capriciile si izbucnirile, si nu imi comenteaza... Prea mult. Cu alte cuvine, ei stau departe de drumul meu, pe cat este uman posibil. In aceasi ordine de idei, am avut discutii cu oameni care nu sunt asa. Erau foarte nemultumiti de parintii lor, si ar fi vrut sa-i schimbe. Le parea rau ca erau acolo si aveau grija de ei... Se considerau prea mari, prea dezvoltati ca cineva sa le poarte de grija...

Regina Parfumurilor...

Hehe. Inca o zi la munca, un nou motiv sa postez pe blog, se pare ca. Ori asta, ori a inceput sa-mi placa. :P Daca stiti bancurile cu ursu'. :P In fine. Precum ziceam, sunt iar la munca, trag o tura de noua ore pana sa plec asa, iar pana una alta, ascult ceva muzica, mai exact Three Days Grace - Wake up. (O sa pun melodia la sfarsitul postului). Pana atunci, sa mergem mai departe... Ah, da. Era sa uit. A.M.R. 4 Zile!!!! Hai liberare!

Asa. Cum ma plictiseam eu pe acili-sha. (:P) M-am gandit sa spun povestea cu Regina Parfumurilor. Pana ajungem acolo, in schimb, trebuie sa fac o mentiune. Mai exact, un disclamer. This ain't my experience, just my story. Nu eu am patit respectiva intamplare, mai exact, e vorba de Alina. Ea a trait-o, si mi-a povestit de ea visavis de postul meu cu "Intre babe si nespalati... Aventuri in Pirofi...". Deci, ca sa ma fac specific inteles. Intamplarea specifica, nu e a  mea, nu-mi asum creditele asupra-i. Povestea in sine imi apartie, e fictiune, si orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. :) (Intotdeauna am vrut sa zic asta.)

Muza... Inspiratie... Nimic...

Sighs... It's THAT time again. E cazul sa mai postez si eu ceva, altfel zice lumea ca ori am murit, ori m-am lasat de scris... Sau m-a lasat inspiratia. Sau mai rau. Muza... Delicat subiect. Nici nu stiu care-i muza mea astazi, sau... deh, in general. E dificil sa spun de unde ma inspir. Uneori ma inspir din viata mea si relatia mea, sau relatiile cu alti oameni. De multe ori mi-a trecut prin cap sa scriu despre cunostintele mele mai mult sau mai putin apropiate, dar cu siguranta de o calitate intelectuala sau morala ce lasa de dorit. N-am facut-o, am zis ca as fi rau, si ca nu merita osteneala.

S-a mai intamplat sa ma inspir din tragediile oamenilor din jurul meu, mai mult sau mai putin direct, si uneori, chiar foarte departati, locativ, de mine, dar apropiati prin intermediul netului, more or less.

Am scris despre intamparea unei fete, deuna zi, destul de dura. Mi-a fost mila de ea, sincer. Iar aseara am aflat ca a avut o cadere si a izbucnit in lacrimi fata de o persoana care... Hai sa spunem, nu ar fi fost prin primele locuri ale listei ei de telefon, si fata de care nici nu era cine stie ce apropiata... Dar, deh, disperarea face multe din oameni. Iarasi mi-a fost mila. Dar nu ma mai obosesc, oricum nu ma ajuta cu nimic, si singura recunoastere pe care o primesc sunt injurii si reprosuri. Asa ca, mai bine ma abin.

Printre babe si nespalati... Aventuri in Profi...

(Poza nu are nici o legatura, decat franciza magazinelor in sine, dar mi sa parut foarte, foarte tare si pur romanesc, asa ca merge. Poate doar, daca eroul nostru lucra inainte la dirijari auto in parcarile Profi...)

Ma gandeam, zilele trecute la o experienta care am avut-o, si, in final, m-am decis, o sa scriu un blog-o-serial numit "Mai bine treaiam in Evul Mediu" (Cititi Leul de Oras pentru mai multe informatii). Astazi, va prezit episodul pilot, numit, "Macar atunci, aia se spalau."

Povestea, incepe scurt si sec, eram intr-un cartier din Bucuresti, considerat mai select decat cel in care locuiesc. O asteptam pe Alina, si cat asteptam eu cumintel afara sa coboare, imi zic, eh, de ce sa nu ne aprovizionam pana ajungem acasa. Si uite asa, ma indrept catre locatia unui supermarket. Toate bune si frumoase. Muzica in casti, tigara in mana, afara cald, frumos.

What does true love mean?...

Si din nou, ma gasesc in postura de a... posta! Tot datorita cererii audientei. Dar de data asta, poate alaturi de o lectie de viata, alaturi de un scop si un tel pe care ar trebui sa-l vanam toti.

Este vorba de povestea unui cuplu... Si mai ales, a unui baiat. Chris Medina. Acest baiat a intrat in vizorul publicului in American Idol 2011, si desi nu sunt nici fan si nici urmaritor al acestui gen de "Reality Show" pot spune ca aceasta poveste m-a impresionat profund.

Chris Medina este un american din Chicago, si ca orice alt baiat, are o prietena cu care este intr-o relatie de 8 ani, din cate am inteles, si de doi ani ei sunt logoditi. Toate bune si frumoase, ai spune, nu? Eh... Nu chiar. Cu doua luni inainte de nunta, logodnica lui, Juliana Ramos, a suferit un accident auto grav care a rezultat intr-o coma. Ulterior iesiri ei din coma, a ramas cu leziuni permanente ale creierului, prectic transformand fata intr-o leguma. Fortata sa traiasca intr-un caurcior cu rotile, si daca veti vedea videoclipul de mai sus, veti intelege exact despre ce e vorba...

A happy day...

Due to popular demand... Se pare ca, precum si spuneam, din cauza cererii cititorilor, si pe de o parte din cauza faptului ca incep sa am cititori din toate gamele de varsta, daca ma intelegeti, am fost rugat sa urc un post mai fericit si daca este posibil, despre mine. Hai sa vedem ce iese.

In primul rand. Saptamana asta, pot spune ca a fost una din cele bune, asa ca o sa incep de aici. Weekend-ul a fost destul de scurt, mai ales ca am lucrat sambata, iar eu urasc sa lucrez sambata, iar seara, am ajuns acasa si am dormit ca o vita in grajd. Am ajuns acasa pe la ora 18:00 si aproape imediat am adormit. Trageau o gramada de oameni sa facem chestii, dar eu m-am trezit pe la 3 dimineata. Acum, toti cred ca ar zice ca in mare e un lucru rau... Si da, s-au suparat unii oameni pe mine pentru asta, dar, overall, a fost ok. Noaptea mi-am petrecut-o venind la zi cu anumite seriale si distrandu-ma la Assasins Creed 2. (Da, stiu, INCA nu l-am terminat.)

Ce-ar putea impinge....

Aseara, eram pe strada, tocmai ma dusesem sa-mi cumpar un pachet de tigari si ma plimbam prin jurul blocului. Era racoare si era frumos. Plus ca nu stiam exact ce sa fac sa scap de multime. Chiar nu ma simteam in stare sa am N persoane intrebandu-ma ce ai, de ce esti trist, si asa mai departe.

Eh, cum eram eu, cufundat in gandurile mele. Ce incepusera sa piara si acestea, pur si simplu, incercam sa ma relaxez. Mergeam, priveam masinile si strazile, oamenii care mergeau pe strada absolut inconstienti si indiferenti unul fata de celalalt. Ma relaxam, si imi eliberam mintea, usor, usor, cu fiecare fum pe care-l trageam in piept.

In cvasi linistea mea si detasarea totala, ceva in buzunarul meu incepe sa zumzaie. Hmph. Nu pot sa fiu lasat in pace un moment. Era un mesaj. Scria sec: Ce poate impinge pe cineva sa-si omoare nevasta insarcinata si apoi sa o arate pe webcam. Nici nu stiu ce am mai raspuns, nu ca ar conta in momentul de fata. Declickul, s-a petrecut. Cum eram eu, linistit si adancit in transa mea, exact ca intr-o reclama ieftina de la Mazda, se aude un ZumZum si mintea imi e navalita de tot felul de chestii depresive.

Romania, vineri negre in fiecare zi.

Azi dimineata, m-am trezit ca in orice dimineata sa ma duc la munca, si ca in fiecare dimineata, am aruncat un ochi adormit la stiri. Ce am vazut, aproape inimaginabil. Zeci, poate chiar sute de oameni, stateau rabdatori in fata usilor unor supermarket-uri sa cumpere detergent Dero la 6kg, caci daca luau o punga, primeau una gratis.

Eh, si cum stateau ei, romanasii, civilizati, ma mai dezmeticesc eu, si incep sa ascult reportajul. Se pare ca nu e prima oara cand asta se intampla. Acum cateva zile, era vorba de cafea, iar romanii s-au inbulzit sa rupa rafturile sa cumpere cafea redusa de la 10 la 6 lei, mai ales ca primeau un pachet gratuit. Chiar am auzit de un caz, de o babuta, care dupa ce a umplut pana la refuz un carucior, s-a mai dus si a mai luat al doilea si al treilea carucior plin.

Salut!

Heh. Nici nu am idee ce fac aici, si de ce scriu, sincer sa fiu. Nu am fost niciodata un mare fan al blogurilor, si nu m-am obosit pana acum sa urmaresc vreunul. Dar, stiti cum se spune, intotdeauna exista sansa unui inceput. Asa ca, iata-ma, am inceput sa-mi fac un blog.

Nu prea imi dau foarte bine seama ce anume ar trebui sa scriu, si in nici un caz la prima postare, asa ca o sa folosesc aceste randuri sa-mi dau seama cum sa setez blogul, si sa spun cateva cuvinte despre mine.